Lohn-ul băcăuan, în cădere liberă

Se poate spune despre sistemul de lohn că a făcut istorie la Bacău, zonă în care acest gen de afacere a prins relativ repede după 1989 în industria ușoară, mai ales în ramura confecții. Ce înseamnă însă «lohn»? „Pe scurt, partea străină aduce tehnologie și materii prime, în vreme ce partea română pune la dispoziție manopera, la un preț considerat rezonabil de partener”, a explicat purtătorul de cuvînt de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), Claudiu Boangiu. Astfel, în cursul anilor, numeroși italieni au deschis pe plaiurile noastre fabrici de profil înfloritoare, ce aduceau profit în buzunarele occidentalilor și locuri de muncă și exporturi pentru noi. Totul a mers perfect multă vreme, pînă ce a apărut spectrul integrării europene a țării noastre, momentul 2007 marcînd prăbușirea lohn-ului băcăuan. Cum se va întîmpla așa ceva? Mecanismul e simplu: egalizarea salariilor potrivit normelor comunitare va face imediat din lohn o afacere neprofitabilă pentru străinii obișnuiți să plătească cîte un salariu minim mulțimii de femei angajate în sector, aceștia avînd tendința de a emigra către est, unde mîna de lucru rămîne ieftină și eficientă și profitul gras. în opinia specialiștilor, plecarea lohn-ului va avea efecte din cele mai diverse: dacă, pe termen scurt, ea va mări cifra șomajului și va produce oarecari pierderi industriei ușoare, pe termen lung mișcarea ne va scăpa de o formă relativ periculoasă de colonialism industrial.

Sub sabia lui Damocles

Cum se descurcă în noua stare de fapt confecționerii băcăuani mici și medii? Elena Niță, administratora societății Jad-Tex, cu un număr de 28 de angajați, are o experiență de peste două decenii în sector și nici o idee despre ce va face atunci cînd afacerea sa va primi lovitura de grație. „Sînt extrem de îngrijorată de evoluția lucrurilor în următorul interval. Pe de o parte, apropierea Uniunii Europene ne afectează la nivel de salarii, ce reprezintă 80 la sută din costuri. Pe de alta, pierdem o grămadă de bani numai din fluctuația cursului valutar: mie, de pildă, fenomenul mi-a luat în trei luni peste 120 de milioane de lei. Mai apare, de asemenea, cîte o situație în care un client ne trage țeapă ori cîte un control la care se dispun măsuri pe care nu reușesc să le mai îndeplinesc din motive financiare”, ni s-a plîns ea. în mod surprinzător, colegul său de breaslă, Liviu Goian, patronul firmei Ligone, cu 114 angajați, s-a arătat mult mai optimist cu privire la viitorul fabricii pe care o administrează. „Integrarea europeană ne oferă doar două șanse: orientarea către piața internă sau producția de elemente finite. Personal, am avut cu ceva timp în urmă intuiția evenimentelor, astfel că voi reuși, cred, să mă mențin pe poziții după 2007, deoarece am contracte cu firme mari din Franța și Italia, care vor plăti manopera chiar dacă costul acesteia va crește”, a declarat afaceristul cu numai patru ani de experiență. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!