Minunea de la Vitezda – vindecarea slăbănogului

„Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14)

în duminica a IV-a după Sfintele Paști, la Sfînta Liturghie se citește pericopa evanghelică ce relatează minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, în Ierusalim. Aici, dincolo de Poarta oilor se afla această scăldătoare cu cinci pridvoare necesare pentru ajungerea celor bolnavi în apa vindecătoare de boli diverse. încă din timpul regelui Solomon, cu o mie de ani înaintea nașterii lui Iisus, apa tămăduitoare era tulburată miraculos de un înger și cine intra primul în ea „se făcea sănătos”.
Cu ocazia unei sărbători la Ierusalim și în Iudeea (Ioan V, 1), Mîntuitorul a săvîrșit minunea vindecării bolnavului de paralizie de 38 de ani sau „slăbănogul” care dorea să se vindece la Vitezda. Bolnavul acesta voia vindecarea, sperînd că va avea ajutorul cuiva, cîndva, care să-l „arunce” primul în apă. Cum am precizat, îngerul Domnului „cobora din vreme în vreme” ca să miște apa.
Și iată, Iisus a venit ca omul gata să ajute pe oricine care nu avea om, un „om de ajutor”. Era într-o sîmbătă. „Voiești să te faci sănătos?” Paraliticul nici nu a îndrăznit să pronunțe acest singur cuvînt: „Voiesc”. Dimpotrivă, s-a plîns că „nu are om”!
Sfinții Părinți au explicat acest moment de revelație a puterii lui Dumnezeu. „N-ai om, dar ai Dumnezeu” – a tîlcuit un exeget al Evangheliei. Unii dintre scriitorii creștini au ales pentru scăldătoare o denumire puțin schimbată, dorind să vadă chiar în această denumire o exprimare a harului lui Dumnezeu. Dacă în unele din cele mai importante manuscrise se atestă denumirea de „Vitzata” sau „Vizata”, adesea cei mai vechi exegeți au redat numele scăldătorii în forma „Vitsaida” (Betsaida) care înseamnă „casa (locul) milei”.
într-adevăr, aici s-a demonstrat MILA lui Dumnezeu, puterea Lui. Iisus l-a vindecat pe slăbănog printr-o singură expresie, formată din cuvintele: „Ia-ți patul tău și umblă!” „Doamne, și numai cu cuvîntul și se va vindeca servitorul meu”, întîlnim o cerere cu altă ocazie din activitatea Domnului.
Iisus l-a vindecat pe slăbănog și a folosit iarăși, cu toate adversitățile, prilejul de a se declara Fiul lui Dumnezeu. El le-a răspuns adversarilor Săi: „Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez” (Ioan V, 17). „Tatăl nostru” nu încetează niciodată să facă lucruri vitale, cum ar fi întreținerea vieții lumii (Cosmos), marea faptă a bunătății Lui. Așadar, nici Fiul cel de o ființă cu Tatăl nu încetează de a săvîrși ceea ce este necesar vieții. „Deci pentru aceasta căutau iudeii și mai mult să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sîmbăta ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcîndu-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan V, 18).
Omul din Evanghelie s-a făcut sănătos. Domnul l-a ridicat din suferință, iertîndu-i, totodată, și păcatele care i-au cauzat suferința. I-a redat puterea trupească, dar l-a ridicat și din neputința sufletească, dăruindu-i harul de a trăi după voia lui Dumnezeu. Dar trebuia să nu mai păcătuiască!
Acestei chemări trebuie să-i răspundă fiecare creștin. Să aibă grijă, după ce s-a vindecat de rău și a scăpat de suferință, să nu mai repete păcatele săvîrșite!
Scăldătoarea Vitezdei vechi se află în nordul cetății vechi a Ierusalimului și amintește peste veacuri de „Doctorul” sufletelor noastre. „Vitezda cea nouă” este acum Biserica, unde aflăm izvoarele tămăduitoare ale „apei vieții” sau ale harului celor 7 Sfinte Taine instituite de Mîntuitorul: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Mărturisirea, Cununia, Hirotonia și Maslul.
„Doamne, pe cît urcă a mea cîntare
teamă-mi e să nu Te-ndepărtezi
însă știu că de oriunde vezi
și ești MAREA NOASTRĂ ÂNDURARE!”
(Octavian Voicu, Ca un dar)

pr.prof. dr. Constantin LEONTErșite!
Scăldătoarea Vite

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!