Istoria romanțată

„A trăi pe picior mare!”…

* Moda și „nebuniile” ei de-a lungul veacurilor

Mai schimbătoare decît vremea este, cu siguranță, moda! Moda a existat și în epoca primitivă. Mărturii în acest sens ne stau superbele desene executate în urmă cu mii de ani, din peșterile răspîndite pe întregul mapamond. Egiptenii, grecii, romanii, se întreceau în a-și etala noile modele în vestimentație. In Evul Mediu moda se lua ca… „o adevărată epidemie”. Un rege, un prinț sau o curtezană puteau declanșa imediat o nouă modă.
Contele Geofray d’Anjou a avut ghinionul să se nască „pe degetul mare de la picior cu o protuberanță vizibilă, total inestetică”. Dar, cum să-și ascundă acest cusur? Se sfătuiește cu cismarul său, care îi spune: Vă trebuie un pantof cu vîrful curbat în sus! Contele acceptă și… noul model de pantof face furori. Imediat, înalta societate l-a imitat începînd să poarte „souliers a la Poulaine”. Mai mult, se face o ierarhizare după lungimea și vîrful pantofului: orășenii purtau vîrfuri doar de 15 cm, baronii – de 5o cm, iar prinții – de 60 cm! Și iată că după sute de ani, moda pantofilor cu vîrfurile foarte ascuțite face din nou carieră!
Au trecut ani pînă ce regele Charles al V-lea să pună capăt acestei nebunii. Ba, chiar a avut nevoie de o adevărată luptă cu supușii. De la acești pantofi ne-a rămas doar expresia „a trăi pe picior mare”.
Ați auzit de „hoop pettyy coat”? A fost o modă apărută cam pe la 1711, pornită de la… cercuri de butoi! Rochia era pusă pur și simplu pe cercuri de sîrmă, oase de balenă și chiar cercuri de butoi. Vreo 7 ani a evoluat modest pe malurile Tamisei, pînă cînd, într-o zi, două englezoaice au apărut astfel costumate la Tuileries. Au stîrnit rîsul, dar o curtezană cu mari cusururi fizice o adoptă imediat. In cîteva săptămîni „panierul cucerise curțile franceze”. A rezistat pînă la 1784! I-a venit de hac o actriță, mademoiselle Clarion. „Intr-o seară, înainte cu numai două ore de reprezentație (actrița interpreta rolul Roxanei), o mînă stîngace i-a turnat acesteia ceva unsuros pe volanele panierului. Nu mai era nimic de făcut! Mademoiselle Clarion nu avea alt panier și atunci ea hotărî pe loc: va ieși în scenă în cea mai obișnuită și simplă rochie. Ceea ce a și făcut. Astfel, în numai cîteva zila soarta panierului a fost pecetluită. Cochetele epocii l-au decretat… dizgrațios.
Mai aproape de noi, în secolul XX, unii oameni de afaceri s-au îmbogățit ori au sărăcit, în funcție de calculul mizei modei. Bernard Waldan, un biet croitoraș american, a făcut o avere fabuloasă imediat după crahul financiar din anii ’30 prin „standardizarea și răspîndirea pe piață a hainelor inspirate din filmele de succes, purtate de vedete. Falit a ajuns, însă, Wilhelm Franck, producător de maiouri. Autorul: celebrul actor Ckark Gable, care în filmul „S-a întîmplat într-o noapte” a apărut gol sub… cămașă! Vînzarea de maiouri a scăzut dramatric doar în cîteva zile. „In iureșul aceleiași goane după succes, generații de copii americani – arăta Margaret Thorp – au fost chinuite de părinți din cauza lui… Shirley Temple! Li s-au făcut bucle, li s-a dat hrana pe care o prefera vedeta-idol, doar-doar vor dobîndi talentele ei în artele dansului și cîntecului”. (Va urma). (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!