Șterși din memoria familiilor

Puțini bolnavi psihic sînt doriți acasă

Bolnavii psihic din centrele de protecție socială care au șansa să ajungă în sînul propriilor familii sînt numărați pe degete. Cei care le-au dat viață au uitat de ei, și nici nu sînt interesați să îi primească acasă. Unii ajung în familie, pentru puțină vreme, alții așteaptă, în zadar, măcar să îi viziteze cineva, din cînd în cînd.
Centrul de recuperare neuropsihiatrică adăpostește 319 beneficiari. în urmă cu patru-cinci ani erau peste 400 de rezidenți. Conform datelor furnizate de Ovidiu Necula, directorul centrului, anul trecut au fost reintegrate în familie 30 de persoane, iar în 2005 au plecat acasă doar șase. Ajung, de obicei, în familie schizofrenicii remiși cărora li se poate acorda asistență la domiciliu. „Doar zece la sută dintre familii i-ar primi înapoi cu brațele deschise. Mulți dintre ei nu mai există demult pentru familii, pentru că de mici copiii stau prin centre. Cei care ajung acasă sînt monitorizați de un asistent social și, dacă s-au adaptat rămîn, dacă nu s-au adaptat pot reveni oricînd în centru. Eu înțeleg familiile pentru că le este foarte greu să se obișnuiască să întrețină un bolnav, iar, în acest caz, comunitatea are un rol foarte important”, a spus Necula. Centrul de la Gîșteni, cum mai este cunoscut, va fi reorganizat în alte patru centre, fiecare oferind asistență la cel mult 50 de persoane fiecare. Asta înseamnă că la Gîșteni vor rămîne în jur de 200 de bolnavi psihic, în total. „Unii vor fi reintegrați în familie, iar alții vor pleca în județul de unde provin, 140 de persoane”, a arătat Necula. Acesta a mai menționat că nu se vor mai face internări pe viață, deși unii bătrîni bolnavi de schizofrenie s-au bucurat că au scăpat de griji și de probleme.
De la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică de la Dărmănești, anul trecut au plecat acasă zece persoane cu probleme psihice mai puțin severe. Mircea Doran, directorul centrului, spune că un bolnav psihic este un „neprevăzut” și că, de obicei, familiile asistaților din centru sînt prudente și nu își asumă riscul întreținerii unui bolnav psihic. „Aparținătorilor le este frică să încheie un contract de externare. Au fost cazuri cînd un bolnav a fost luat acasă pentru o lună pentru ca să îl aducă înapoi a doua zi. Bolnavii provin dintr-un mediu bolnav și, plecînd acasă, există riscul ca să nu mai respecte medicația. Eu, ca medic, nu pot să îmi asum un asemenea risc. Pînă un bolnav nu este adus pe linia de plutire nu putem să îi externăm”, a explicat Doran. în centrul de la Dărmănești sînt 86 de internați cu dosar, dar este frecventat de 82.
De la centrul pilot Miorița din Parincea doar o persoană a părăsit anul trecut centrul, și asta pentru că „a vrut să își ia viața în propriile mîini și s-a angajat la o firmă de termopane, după spusele lui Roni Nicoale Dorneanu, directorul centrului. „Foarte multe familii nu mai locuiesc la vechea adresă. Cei 36 de beneficiari trăiesc prin centre de ocrotire de cînd aveau cîteva luni”, a arătat Dorneanu.
La Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap de la Ungureni își duc zilele 157 de asistați. Anul trecut, doar patru au plecat în familie, din care doar unul din Bacău. „Mai ales adulții sînt cu gîndul la familie. Unii chiar au încercat să fugă, dar familia i-a adus înapoi. Noi am făcut multe adrese, dar familiile au probleme financiare și nu au posibilitatea să îi ia acasă. Mai sînt unele cazuri în care o femeie are un copil în centru, dar actualul soț nu știe de existența lui”, a spus Stela Achivei, directorul centrului. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!