Editarea de cărți pe bandă rulantă a început să se demodeze

Libertatea de exprimare și dorința de a-și vedea numele înscris pe-o carte i-au făcut pe mulți să încerce marea cu degetul în, aparent generoasa, lume a cărților. Cu sau fără importanță, sute de indivizi au investit sume deloc neglijabile pentru a edita volume de versuri, de proză sau fantezii artistice, în sute și chiar mii de exemplare. Chiar și fără aprecierile critice ale profesioniștilor, aceștia și-au trecut trecut în CV-uri realizările literare sau științifice, arătînd lumii întregi cît de buni sînt. încet, lucrurile au început să se mai așeze, oamenii au înțeles că, în ultimă instanță, contează mai puțin cîte cărți tipărești, ci cît de valoroase sînt. La acestea s-au adăugat și costurile, deloc neglijabile, fie și pentru cîteva sute de exemplare. Iar editorii care altădată nu mai dovedeau de oferte au devenit, și ei, mai liniștiți. „După 1990, în lumea cărților a fost vorba mult de cantitate și mai puțin de calitate. în ultima vreme se editează din ce în ce mai puține cărți și în tiraje confidențiale. Asta în timp ce, cu ani în urmă, eram împresurați de cereri și abia reușeam să facem față. Nu sînt bani, iar piața impune o selecție. Lumea a început să distingă lucrurile, iar editurile trebuie să selecteze propunerile venite pentru a nu ieși pe piață cu orice, ci cu ceva vandabil. Apoi, mai e și problema difuzării, unde este o reală concurență”, ne-a explicat profesorul Ioan Dănilă, din partea editurii „Egal” din Bacău. Chiar dacă i-a scăzut oferta, Ioan Dănilă speră ca lumea să se întoarcă la calitate. „Și asta cît mai repede”, a mai spus el.
în opinia lui Cornel Galben, consilier editorial al editurii „Corgal Press”, oamenii mai pot tipări cărțile dorite dacă își găsesc oameni cu bani. Și cu sponsori, numărul tirajelor a scăzut. „în funcție de sponsori și de bugetul autorilor, autorii își pot scoate cărțile dorite. Dar tirajul optim a coborît la 300 de exemplare, rar 500- 1000. Adică, deși este mai dificil în zilele de azi, tot se mai tipărește carte”, a afirmat Cornel Galben. în opinia sa, numărul celor dornici de a scoate cărți n-a scăzut prea tare deoarece „pe piață au apărut mai multe edituri”. însă pentru editori, nu doar tirajul și autorul sînt o problemă, ci și calitatea limbii române din cărțile scoase pe piață, care lasă mult de dorit. „Am văzut nu doar în cazul editurilor mici, ci și la cele mari, că limba română din tipărituri este neverificată. Se fac dezacorduri și greșeli mari. Există cărți care sînt o rușine”, a mai spus Ioan Dănilă. Problema e, cum de apar pe piață și asemenea cărți, mai ales că „veleitarii se văd imediat”, după cum a menționat Cornel Galben. Cei care pot da un răspuns cert sînt, fără îndoială, tot editorii. Cum, însă, nimeni nu a înregistrat ce și cît de valoroase cărți se scot pe piață la editurile românești, nu ne rămîne decît să așteptăm o triere autentică peste cîteva zeci de ani. Și atunci, dacă va mai exista interes pentru cartea tipărită. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!