„Să faci muzică înseamnă talent”

– Paul Verlaine susținea: „muzica înainte de toate”. Principiile tale includ și această afirmație?
– Prin muzică poți avea prilejul de a rupe această legătură ce ne ține înlănțuiți de pămînt, avînd posibilitatea de a fi mai aproape de înălțimile cerului. Acolo unde cuvîntul șovăiește apare muzica și ne redă tot ceea ce nu poate fi rostit. E un dar de la Dumnezeu ce face dintr-un suflet răvășit o catedrală!
– La ce vîrstă ai început studiul în domeniul muzicii?
– Am început la vîrsta de 12 ani, în clasa a VI-a; atunci, părinții mei au hotărît să urmez cursurile liceului de artă de aici din Bacău, eu fiind din Onești. Am urmat trei ani de chitară clasică, și, deși îmi plăcea foarte mult, am hotărît să mă transfer la secția canto tradițional. âmi place foarte mult folclorul românesc, mai ales cel din Moldova. Mi-ar plăcea să scot la iveală ceea ce a fost creat în acest spațiu mioritic.
– Aceste studii își vor găsi finalitate sau continuitate începînd cu terminarea clasei a XII-a?
– âmi doresc din tot sufletul să pot duce la bun sfîrșit ceea ce am început, de aceea sper să intru la Conservator.
– Cunoștințele pe care le ai în acest domeniu îți permit să asculți muzică într-o stare de inerție? Poți asculta fără să critici, fără a judeca din punct de vedere muzical tot ceea ce auzi?
– Pentru mine, a asculta muzică înseamnă să conștientizez ceea ce se cîntă, în limita posibilităților mele. Atunci cînd ai cîtuși de puține cunoștințe, muzica ți se pare altfel. Poți pătrunde mai adînc în țesuturile ei.
– Consideri că e mai important a critica vocea sau persoana?
– în primul rînd vocea! Dumnezeu le dă unora o voce bună, unora mai puțin bună, însă totul depinde de caracter.
– Crezi că premiile însemnă întotdeauna valoare, recunoștință, recompensă pentru repetețiile atîtor ani?
– Să faci muzică înseamnă talent. în afară de talent este nevoie de muncă, fără de care nu se poate depăși stadiul de mediocritate. Au fost și concursuri la care am primit diplomă (premiu). Atunci am simțit că strădania mea de-a lungul anilor nu a fost zadarnică; dar au fost și concursuri de care am fost profund dezamăgită. Nu întotdeauna un concurs îți răsplătește efortul. Concurența este mare, sînt foarte mulți elevi buni, dar asta nu trebuie să aducă delăsare, dimpotrivă, mai multă strădanie pentru a progresa.
– Apropo de concursuri, tu ce premii ai cîștigat?
– Am luat mențiune la olimpiada de anul aceasta(faza zonală), premiul III la Focșani în 2001, premiul I la Piatra-Neamț în 2001, și 2004, și tot premiul I la Bacău la concursul de muzică românească în 2003 și 2004.
– Premiile pe care le-ai cîștigat sînt la canto tradițional. Dar care este diferența dintre canto clasic și cel tradițional?
– Canto tradițional diferă foarte mult de cel clasic deoarece sînt genuri diferite. Intonația unei piese tradiționale se face pe corzile vocale, adică din piept; la canto clasic se inpostează cu voce de cap. Este necesară la ambele o bună respirație, fără de care nu se poate cînta corect. Vocea uni interpret ce cîntă clasic e mult mai solicitată, are nevoie de un ambitus cu o foarte mare întindere, pe cînd la canto tradițional melodia se repetă de-a lungul fiecărei strofe. Fiecare gen are dificultatea sa. Nu oricine are o voce bună poate cînta folclor! Contează prezența și jocul scenic, o dicție extraordinară și mai ales voce puternică care să întrunească fiecare caracteristică a zonei din care provine interpretul, un repertoriu bogat și un costum adecvat zonei de proveniență.

A consemnat Andreea ROȘCAN
itus cu o foarte mare întindere, pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!