Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Vincențiu de Lerins
„Și iarăși a început Iisus să învețe, lîngă mare, și s-a adunat la El mulțiume foarte multă, încît El a intrat în corabie și ședea pe mare, iar toată mulțimea era lîngă mare, pe uscat. Și-iu învăța multe în pilde, și în învățătura Sa le zicea: ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și pe cînd semăna el, o sămînță a căzut lîngă cale și păsările cerului au venit și au mîncat-o. Și alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pămînt mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pămînt mult. Și, cînd s-a ridicat soarele, s-a vestejit și, neavînd rădăcină s-a uscat. Altă sămînță a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbușit-o și rod n-a dat. Și altele au căzut pe pămîntul cel bun și, înălțîndu-se și crescînd, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă. Iar cînd a fost singur, cei ce erau pe lîngă El, împreună cu cei doisprezece, âl întrebau despre pilde. Și le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoașteți taina âmpărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară, totul se face în pilde, ca uitîndu-se, să privească și să nu vadă, și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvîntul. Cele de lîngă cale sînt aceia în care se seamănă cuvîntul, și, cînd îl aud, îndată vine satana și ia cuvîntul cel semănat în inima lor. Cele semănate pe loc pietros sînt aceia care, cînd aud cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, ci țin pînă la un timp; apoi, cînd se întîmplă strîmtorare sau prigoană pentru cuvînt, îndată se smintesc. Și cele semănate între spini sînt cei ce ascultă cuvîntul, dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, pătrunzînd în ei, înăbușă cuvîntul și îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pămîntul celo bun sînt cei ce aud cuvîntul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altu șaizeci și altul o sută. Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici n-a fost ceva tăinuit, decît ca să vină la arătare. Cine are urechi de auzit să audă” – din Evanghelia Sfîntului Marcu. (Constantin GHERASIM)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.