Corespondență specială

Bun găsit, America!

* Români în lumea largă: Gheorghe Parascan și Viorica Cocioiu – trimișii speciali ai „Ziarului de Bacău”, transmit de pe „Pământul Făgăduinței”:

Dragă redacție și stimați cititori. Am întîrziat cu reportajul promis din lipsă de mijloace electronice de transmitere a articolului pentru ziar. Asta pentru că sosirea noastră a fost oarecum precipitată, dar chestiunile s-au rezolvat în cel mai pur stil american și lucrurile au fost puse la punct. în această primă intervenție din State vă vom spune că am avut parte de o călătorie frumoasă și plăcută, pe parcursul căreia am survolat o mare parte a Europei și Oceanul Atlantic. Nu înseamnă, însă, că ne-au lipsit emoțiile legate de peripețiile inerente unei astfel de călătorii. Am plecat din Bacău miercuri dimineața, eram în 18 mai, și am ajuns în America cu două avioane. Cu prima cursă am ajuns la Londra, megalopolis care ne-a copleșit pur și simplu prin dimensiunile sale, dar și prin dimensiunile arhitecturale.
Pur și simplu am avut senzația că Londra este cît Ardealul nostru. în primul rînd, aeroportul era uriaș, așa că a trebuit să luăm în interiorul său un autobuz. Era cît pe-aci să pierdem avionul la
Londra pentru că s-au modificat locurile de îmbarcare, dar cu engleza noastră am reușit să ne descurcăm. După ce am trecut de toate vămile și am primit OK-ul să stăm șase luni în State, ne-am îmbarcat în avionul de Londra – Washington, care era un BOEING 717 și încăpea în el cît în nouă vagoane de cale ferata! Așa am putut vedea lumea de sus, de la douăsprezece mii de kilometri. Am survolat, pe deasupra norilor, Ungaria, Elveția, o parte din Franța, apoi Olanda și, în sfîrșit, oceanul. Nici nu vă imaginați ce priveliști oferă Anglia și Statele Unite văzute noaptea! Este incredibil cît de frumos poate să fie! Nici măcar sentimentul de „fantastic” nu ne poate reda cu adevărat trăirile.
în sfîrșit, iată-ne ajunși pe continentul american. La aeroport ne aștepta Ștefan Niculescu-Maier – americanul român de origine israeliană, adică cel care ne-a înlesnit și organizat și care susține acest program de promovare prin artă a imaginii țării noastre în lume. Și iată și casa în care vom locui o jumătate de an. O vilă superbă ce se ițește dintre arborii unei păduri impunătoare. Este, așadar, locul pentru a vă spune că Washingtonul este un oraș imens, presărat numai cu vile care mai de care mai cochete, dar și cu blocuri construite din lemn. Da, totul este croit numai din lemn și sticlă, dar asta nu înseamnă că vilele și casele și blocurile sînt foarte ieftine. Prețul lor, sau al unui apartament somptuos, este de cel puțin 500.000 de dolari! Mă rog, doar ne aflăm în Țara Tuturor Posibilităților și al societății de consum. Luxul costă, dar face banii!
Primele contacte cu vecinii noștri ocazionali? Acum două zile am fost într-un mare parc, la o petrecere unde predominau negrii, asezonată cu… BARBE-Q!; adică, cu 10 dolari mîncai cît puteai și participai la tombola unde puteai cîștiga ceva mărunțișuri. Un fel de bîlci de-al nostru tradițional, de care avem parte chiar și la Bacău. Am fost apoi la pescuit pe malul unui lac și unde toată lumea arunca peștii înapoi în apă, așa că ne-am lăsat de pescuit, dar asta numai pînă cînd vom merge la Ocean.
Cu ce se mai ocupă oamenii de pe aici? Se merge zilnic la moll- uri de toate mărimile și felurile. Numai magazinul specializat pe lucrări de pictură este cît Luceafarul, dar pe… orizontală. Facem respectiva precizare fiindcă am constatat că în Washington nu sînt clădiri înalte, ci doar pînă la trei nivele. Practic, este o pădure imensă întretăiată de șosele și plină cu vile!
Dar, gata cu distracția! Aici se muncește, nu se mimează munca. Așadar, muncim și noi de zor ca să putem pleca la Chicago cu mașina pe 1 iunie. în această călătorie vom vedea o bună parte din America, așa că vom avea despre ce să vă scriem. între timp am făcut rost și de un adaptor pentru curent electric pentru a ne putea încărca aparatul foto; asta pentru că, aici, prizele arată altfel și curentul care le alimentează este de numai 110V. Totuși, de mîine vom face poze la greu!
Deocamdată, atît! Doar cîteva impresii și sentimente. Ne vom reîntîlni, prin intermediul reportajelor noastre săptămînale, cu experiența americană și demersurile pe care le vom întreprinde aici pentru ca, prin intermediul artei noastre, să facem lobby României. Așteptăm cu nerăbdare prima noastră expoziție, despre a cărei tematică v-am informat deja: sinagogile din România.

Gheorghe Parascan, Viorica Cocioiurii. Am plecat din Bacău miercuri dimineața, eram în 18 mai, și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!