Vox populi

Despre „normalitatea băcăuană”

• … sau condiția de cetățean al unui oraș european în care s-a instaurat „normalitatea”

O scrisoare incitantă la adresa edililor băcăuani, primită în urmă cu două zile, ia „în vîrful condeiului” realitățile prezente ale urbei noastre; mai exact, condiția cetățeanului onorabil ce se vede la cheremul vulgului, prostiei, agresivității și obrăzniciei non-conformiștilor care au pus stăpînire pe oraș și-l domină în numele „libertății de comportament”. Iată punctele de vedere ale semnatarei:

în urbea noastră a prins tot mai mult teren, în ultima vreme, moda organizării de festivaluri. Ai, sau n-ai treabă, ai sau n-ai motiv, mai pui de-un festival, de-un bîlci sau de-un iarmaroc. Că e o sărbătoare a orașului, a berii, a copilului sau a unor televiziuni în disperată căutare de audiență, meniul este invariabil: incendiare spectacole „de sunet și lumină” însoțite, după caz, de fum de grătare, vată de zahăr și hamsii prăjite.
Informată, probabil, despre anostitatea traiului nostru de fiecare zi și conștientă de succesul pe care l-a avut dintotdeauna binomul „pîine și circ”, administrația locală ne colorează weekend-urile adunînd pe dezolantul maidan de lîngă viitoarea catedrală scrînciobe vopsite în cele mai stridente culori ale curcubeului și corturi în care se vînd, de-a valma, bere, sucuri și napolitane „de firmă”. Piesa de rezistență a acestui mozaic balcanic este, tot invariabil, scena improvizată din care, de cum se lasă seara, se revarsă asupra noastră, (ne)fericiții locuitori ai binecuvîntatei zone, decibelii aruncați în aer de trupele prestatoare de play-back și de stațiile de amplificare ocrotite de jandarmii responsabili cu… liniștea publică!
Dacă ai așteptat weekend-ul ca să te odihnești, să te relaxezi după o săptămînă în care ai muncit din greu pentru a-ți plăti taxele și impozitele, vei avea parte de o mare și plăcută surpriză: Administrația locală s-a gîndit din nou la tine, (ne)fericitule locuitor al „zonei zero” și nu te va lăsa să zaci în casă ca o legumă, cu o carte în mînă sau să te liniștești ascultînd în surdină muzica ta preferată. Nu! Big Brother de la Primărie știe mai bine decît tine ce-ți trebuie și ți-a creat o atmosferă feerică, chiar acasă, chiar sub geamul tău care vibrează de performanțele sonore ale ritmurilor cu iz de mahala orientală și ale urletelor house.
Nu te interesează că pe X de la Vâlcea „îl urăște dușmanii”? încă nu ai înțeles că o anumită gașcă „nu poate să stea/ liniștită/ nici o clipă”? Sau că „iubirea e de dat/ nu de închiriat”? Ei bine, pentru că ești snob și nu împărtășești gusturile muzicale ale manipulantului de la scrînciobe, ale organizatorilor și ale mulțimii degrabă degustătoare de subprodus cultural, pentru că ești recalcitrant și nerecunoscător și pentru că nu ai reușit încă să-ți faci o casă la margine de pădure, în care să te refugiezi de prea multa bunăvoință a admistratorilor urbei, iată ce vei primi: răspunsuri dojenitoare de la Poliție și Jandarmerie, cînd vei suna să te plîngi de zgomtul infernal, înjurături de la „participanți la eveniment” dacă le vei atrage atenția că intrarea la toaleta ecologică nu este prin scara blocului în care locuiești, mirosuri fetide care vor înnobila zona încă mult timp după ce se vor stinge „luminile rampei”…
De ce te plîngi? Bucură-te că trăiești într-un oraș care, iată, nu mai este doar european, ci respiră și o profundă stare de normalitate.
Cum? Numai normal nu ți se pare să fii abuzat în propria ta casă de kitch-ul deșănțat al unor astfel de manifestări, de grobianismul unor funcționari incompetenți, indiferenți la disconfortul creat plătitorului de taxe, de bunul lor plac?
Ți se pare suspectă frecvența cu care se pun la cale aceste „evenimente culturale” și te întrebi cine ar putea fi direct interesat și stimulat, de eventuali sponsori, să încurajeze consumul de subproduse (alimentare sau de enterteinment)? Consideri că banul public ar putea fi mai bine folosit în alte scopuri și că, dacă tot a fost Ziua Copilului, o parte din fonduri ar fi putut fi dirijate spre recuperarea și integrarea socială a zecilor de micuți care împînzesc aceeași zonă a enterteinmentului popular cerșind, spălînd parbrize, trimiși din ușă în ușă să strîngă mîncare pentru părinții care-i exploatează fără scrupule? Ți-ar plăcea ca locul numit acum pompos „Parcul Catedralei” și care nu este decît un maidan năpădit de buruieni să devină un centru normal al unui oraș cu adevărat european – o piață pavată cu gresie, împodobită cu flori, arbori ornamentali, opere de artă – în care să se organizeze evenimente cu adevărat culturale, spectacole de stradă regizate de profesioniști, formatoare de gust estetic pentru omul văduvit, atîta timp, de tot ce înseamnă valoare artistică reală?
Atunci, vorbește ! Este dreptul tău să-ți spui părerea nu doar o dată la patru ani, ci de fiecare dată cînd gașca în care ai investit încredere, acordîndu-i cu votul tău un cec în alb, nu poate să stea liniștită (nici o clipă).

Cristina Funaru

P.S.: Le sugerez edililor locali un schimb de experiență cu colegii din orașele care respiră o atmosferă cu adevărat europeană: Sibiu, Cluj, Sighișoara. Poate învață acolo ce înseamnă profesionalismul în organizarea evenimentului cultural de stradă și poate înțeleg că normalitatea este altceva decît muzica urlată în fum de hamsii prăjite.ții locuitori ai binecuvîntatei zone, decibelii aruncați în aer de trupele prestatoare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!