Recurs la istorie

„Români de secole”

* Românii catolici din M
oldova despre ei înșiși, la finele secolului al XVIII-lea

în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea mai mulți misionari italieni, precum Vito Piluzzio, Silvestro d’Amelio, Antonio Mauro și alții, care au ocupat și posturi de demnitari catolici, au scris și au tipărit cărți religioase în limba română, care au văzut lumina tiparului în alfabetul latin chiar în centrul din care a fost propulsat în toată lumea ritul catolic al religiei creștine. Alți misionari veniți pe teritoriul moldav al românilor, de cultură și limbă latină, au elaborat gramatici ale limbii române și chiar unele dicționare româno-italiene pentru a contribui la reluarea activității depuse de ei și confrații lor, realizată în limba vorbită de enoriașii acestora.
Condițiile periculoase și deosebit de amenințătoare create de politica războinică austro-rusă sub pretextul luptei eliberatoare a românilor și popoarelor balcanice de sub dominația otomană, dar în realitate pentru înlocuirea jugului de lemn al stăpînirii otomane cu cel de oțel și chiar de plumb al stăpînirii austro-ruse au îngrijorat și chiar i-au trezit la realitate pe mai mulți români din întregul spațiu european populat de acest neam de sorginte latină. Românii, conștienți de primejdia amenințării deosebit de periculoase a cotropirii austro-ruse, au început să se organizeze în scopul rezistenței în fața pericolului cotropitor al celor două mari și puternice imperii.
Locuitorii mai multor sate, în frunte cu reprezentanții lor aleși din proprie inițiativă, în numele întregilor comunități românești din parohiile catolice care își aveau sediile în așezările Valea Seacă, Călugăra, Faraoani, cei ce reprezentau majoritatea oamenilor de credință catolică din ținutul Bacău, și-au spus cuvîntul în modul cel mai răspicat, prin viu grai și scrisorile redactate în limba română, la care au folosit grafia chirilică și pe cea latină. In acest mod au procedat : „Ego Petrus Sitar, judex pagi Valea Sacae, împreună cu toți oamenii, fii foarte supuși…; ego Michael Gence et Petrus Butal, juzi ai satului Călugăra și toți fiii prea supuși; Prepghenaș fecior, ca și Andrieș Petras vornic, cu toți locuitorii așezării rurale Faraoani, cu plecăciune scriem…”. Secretarul comunității catolice din cel mai mare și mai populat sat catolic din ținutul Bacău și din întreaga Moldovă era „Petrus Petras”, care a semnat „manu propria” scrisoarea întocmită de el în limba română folosind alfabetul chirilic și adresată cardinalului Propagandei Fide.
Toate documentele prezentate au fost întocmite în ziua de 19 aprilie 1798, aproximativ la aproape un deceniu și jumătate după elaborarea documenteloir realizate de Peter Zola, unul dintre cei mai mari propovăduitori ai neadevărului răspîndit de maghiarismul cel mai sălbatec posibil. Toți locuitorii catolici ai localităților băcăuane aparținînd parohiilor catolice Faraoani, Călugăra și Valea Seacă și-au exprimat nemulțumirea împotriva prefectului „Roci”, care impusese taxe prea mari pentru efectuarea serviciilor religioase efectuate de către administratorii parohiilor și cantorii satelor respective. Realitatea a fost aceea că administratorii au solicitat mărirea acestor contribuiții, iar Fedele Rochi a dat aprobarea necesară. Prefectul Rocchi decedase în cea de a doua jumătate a anului 1795, dar măsura adoptată în timpul conducerii Prefecturii Iași a misiunilor minorilor conventuali rămăsese valabilă și pusă în practică.
Documentele sînt originale și își au valoarea lor științifică. Ele au exprimat punctul de vedere al locuitorilor așezărilor rurale care intrau în componența parohiilor respective situate pe bazinul mijlociu al cursului Siretului.
Documentele scrise la Călugăra și Valea Seacă au fost realizate în limba latină, iar cel de la Faraoani a fost întocmit în limba română. Scriitorul de document „Prepghenaș, fecior și Andrieș Petraș vornicu cu toți lăcuitorii satului”. Vocabularul întrebuințat și grafia chirilică sînt specifice sfîrșitului secolului al XVIII-lea, folosite în satul respectiv.
Indiferent de limba în care au fost scrise documentele respective, ele au fost emanate de gîndirea oamenilor de atunci și care trăiau în toate satele populate de românii catolici ai zonelor respective. Onomastica oamenilor este cea specifică românilor: Petrus Sitar, Michael Gence, Petrus Butal, redată în limba latină. Funcțiile acestora au fost redate tot în latină – „judex” și „judices” („jude” și „juzi”). Membrii familiei Petras erau răspîndiți în rîndul locuitorilor din Faraoani („Faraoane”) în documentul respectiv.
Toponimele scrise de locuitorii autohtoni ai satelor românești au fost redate în formele specifice limbii române adaptate caracteristicilor limbii latine: „Valea Sacae” (Valea Seacă) și „Calugerae” (Călugăra). Intrebuințarea diftonguilui ae (e) nu schimbă cu nimic toponimele celor două așezări populate de români catolici din secolul al XVII-lea încoace, deoarece în cele anterioare n-au fost arătați oameni de această credință în așezările respective ale ținutului Bacău.
Documentele, păstrate în Arhiva Congregației Propaganda Fide – Roma, demonstrează adevărul că locuitorii catolici ai ținutului Bacău sînt „români de secole”, așa cum se numesc ei înșiși. In același timp „…ele conving de câtă iresponsabilitate și lipsă de respect față de adevăr dau dovadă etnografii, istoricii și politicienii maghiari care-i revendică pe acești oameni a fi de etnia lor”.
prof. dr. Dumitru Zaharia
ntau majoritatea oamenilor de credință

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!