Sinaxar ortodox și romano-catolic: Sfîntul Elisei

„Străduiți-vă să rîvniți spre viața veșnică cea luminoasă, pe care
Domnul, după a Sa milă, ne-a dat-o în dar. Că Domnul Dumnezeu
ne-a gătit viață în ceruri și El însuși ne cheamă la ea. Iar noi, să nu
facem spre plăcerea trupului nostru, petrecînd în mîncări, cu
băuturi, în somn și în pofte, în păcate, în moleșire trupească și în lenevire, ca să nu pierdem âmpărăția cerurilor și pe Cel ce ne-a chemat la dînsa. Că El a gătit nunta fiului Său, adică âmpărăția cerurilor și a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli și pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicînd: „Mi-am luat femeie și nu pot să merg”. Sau: „Boi mi-am cumpărat și mă duc să-i încerc”. Astfel cu alte lucruri ale vieții acesteia, ne lepădăm de viața veșnică. Și nu auzim pe Mîntuitorul Iisus Hristos, Cel ce grăiește: „Nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, ce veți mînca și ce veți bea, sau cu ce vă veți îmbrăca…” Gîndindu-le pe acestea, să ne deșteptăm ca din somn și să mergem pe calea cea strîmtă,
care ne duce la âmpărăția cerurilor. Să dăm trupurile nostre la
osteneli, la post, la rugăciune, la înfrînare, la nevoință curată. Că
âmpărăția cerurilor cu anevoie este a o cîștiga și cei ce se ostenesc
ajung la ea. Să ne silim, întru acest scurt veac, și să nu-i facem spre
plăcere stricăciosului nostru trup. Eu nu zic să ardem în foc pentru
cereasca viețuire, ci să ne ostenim și să ne uscăm trupurile pentru
ea. Că a zis Domnul: „Dacă grăuntele de grîu, căzînd pe pămînt, nu
va muri, apoi singur va rămîne, iar de nu va muri, mult rod va face.”
Și a mai precizat: „De nu vom omorî poftele cele trupești, nu vom
putea să facem roduri cerești.” Cel ce nu-și iubește sufletul său,
în veacul acesta, îl va afla pe el în viața cea veșnică. Dacă am
auzit aceste cuvinte să nu dăm înapoi. Iar de veți zice că sîntem
neputincioși, tu întîi să faci începutul nevoinței, numai după puterea
ta, precum poți. Dumnezeu va vedea nevoința ta și îți va ajutor și la
celelalte fapte bune. Drept aceea, să nu ne depărtăm de la luptele
contra păcatelor. Că, oare, viața noastră este lungă? Nu este ea
oare cincizeci de ani, sau șaizeci sau șaptezeci, cel mult o sută, și,
oare, mult ne este nouă a ne osteni? Aici, să ne ostenim puțin, iar
acolo, la ceruri, în veci vom împărăți. Sau dimpotrivă: aici, puțin
viețuind cu slavă, bine hrăniți, bînd și făcînd poftele trupești, fără de
înfrînare, acolo, pe veci vom fi dați la osîndă.” (Constantin GHERASIM) ta și îți va ajutor și la
celelalte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!