Pur și simplu

Cultură cu ouă de elefant!

Du-te pînă la președintele culturii; are nevoie urgentă de tine, îmi zice Petre Vlase, coregraful Ansamblului „Busuiocul”. Președintele culturii? „Sună ca dracu'”, am gîndit eu, cu mult înainte ca Petre Roman să facă sintagma asta celebră. Intru în biroul președintelui. „Pune mîna pe telefon, aranjează orele de repetiții cu formațiile calificate la spectacolul de gală de la județ; le asculți și scoți tot, tai tot ce nu-i conform”, îmi zice. Conform cu ce?, am întrebat. Cu ideologia partidului, cu ce să fie? Ești expert în teatru, muzică și literatură, așa că nu lași nimic să treacă. âl iei pe Mihai cu microbuzul și în două zile rezolvi cu comunele din jurul Moineștiului și Oneștiului. Nu uita, scoți tot, tai tot ce contravine…
Drept să spun, expert nu eram eu cam în nici un domeniu. Mai ales în literatură, unde nu mă încumetasem să scriu nici măcar trei rînduri de critică literară. Mă pricepeam eu la cîte unele, dar de tăiat, de scos, nu-mi venea la-ndemînă. Primul popas l-am făcut la Pârjol. Aveau o splendidă formație de teatru de păpuși, un grup vocal, o echipă de dansuri populare. Nimic de scos, de tăiat. Un interpret de la brigada artistică a venit, nu știu de unde, cu o țarcă îngrozită, vopsită ca o pupăză. Urma numărul „Nu umblați cu cioara vopsită” de Aurel Stanciu. Dă drumul animalului – s-a supărat Vetuța – că dacă-l văd mi se face rău. Interpretul a plecat sincer dezolat. După zece minute a reapărut cu țarca albă, muiată în Duco… „Facem un număr cu «porumbelul păcii» în loc de «cioara vopsită»”, zise el. Vetuța a scăpat „Ligheanul cu epigrame” de podea, interpretul a tresărit, iar pasărea, zăpăcită, i-a țîșnit din mînă pe fereastră, năucă. După repetiție, bibliotecara îmi înmînă un buchet mare de garoafe. La ieșirea din căminul cultural paznicul primăriei mi-a făcut, stînjenit, observație alegîndu-și cu greu cuvintele: „Nu vă supărați, asta-i faptă de om întreg? Nu șade frumos să rupeți florile din seră. Doamna Valerica a muncit mult cu ele. La noi nu-i obiceiul… Cînd am făcut sera, ne-a dat și la ziarul „Steagul roșu”. Uitați ce titlu frumos; «Pârjol: Un început promițător»”. Caut bibliotecara cu privirea. Dispăruse. Ne aștepta la magazin. „S-a supărat ăla? Doar nu le-am rupt pentru mine! Dați-le ‘ncoace că le pun la loc. I-aduc de-acasă toată grădina, dracu’ să-l ia. Primarul a zis să vă fie rușine dacă n-ați știut”.
Plecăm spre Măgirești. Montajul literar fără reproș, idem dansurile populare, grupul vocal și recitatorii. La brigada artistică, însă, fetele cîntau: „Un’ te duci tu Mărioară? / Merg la baza tubulară”. Ciudat! Mă rog! Dacă fetei îi plăcea să meargă la bază, treaba ei. Nu scot nimic, las să treacă. Nu-i conform? Ei, nu. Ca să nu existe discuții, plecăm în grabă spre Gura Văii. Nu cunoșteam comuna. După ce trecem de Comănești, îl întreb pe Mihai: „Mai e mult pînă la Gura Văii?” Rîde, fără să-mi răspundă. După cîteva minute lungi, îmi răspunde, fără să rîdă: „E-hei!”. După vreo oră ajungem. Tot la brigada artistică era baiul. Șapte fete, ținîndu-se de braț, cîntau: „Și-o s-avem recolte bune, Cucu, cucu / Și la toamnă-o să mîncăm, Cucu, cucu”. Au dreptate, mi-am zis. Recoltele sînt bune, dar dacă nu le fură, Cucu – cucu o să mănînce. N-am tăiat nici asta. De altfel, Marin Sorescu ajunsese la aceeași concluzie în poezia „Sînt bătrînă”, din volumul „La Lilieci”: «Sînt bătrînă, muică / Prinsei trei rînduri de treierat / Prima dată se bătea steajerul în pămînt / Puneai snopii pe țolul ăl’ mare / Treceai cu caii încolo și-ncoace / Vînturai cu vîntul / Puneai grîul în saci / Și aveai…/ Prinsei și al doilea / Venea batoza / Dădeai snopii la mașină / Vînturai cu vînturătoarea / Puneai în saci / Nu te durea capul că n-ai pîine…/ Prinsei și al treilea / Vine combina seceră, treieră / Și de-acu’ la anul»”. Asta le rămînea țăranilor. Adică, Cucu – cucu.
De la Gura Văii plecăm spre Urechești. Mă întîmpină dirijoarea unui cor de 120 de persoane. „Dom’ profesor, am adaptat pe muzică patriotică un cîntec popular. Premieră absolută! Sper să vă placă și să luăm și premiul întîi”, îmi spune. S-auzim! Corul cîntă cu elan: „Foaie verde de-avrămeasă / Un pas înainte și doi înapoi / Republica să-nflorească / Un pas înainte și doi înapoi”. Așa o fi, îmi zic. Poate că înflorind un pas înainte, cînd se-ntoarce înapoi republica asta poate găsi doi pași înfloriți. Las să treacă și asta, nu tai nimic. Ma bine plecăm spre Răcăciuni, unde se zice că formațiile artistice de amatori sînt super. Teatrul da, corul de asemenea, arta populară – la ea acasă, dar… brigada artistică… O fată cu picioare lungi, cu minijupă și-un floroi mare în piept elogia dezvoltarea sportului în comună. La un moment dat o ia pe ihănit: „Știe toată ulița / Cît îmi place sulița”. Nu tai nici asta. La urma-urmei ce are sulița cu ideologia? Dacă fetei îi place și o spune în gura mare, ce să am eu cu ea?
După raidul ăsta cultural, duminică a urmat, la Bacău, spectacolul de gală. Petre Vlase mă lăudă ironic: „Să știi că ai un ascuțit simț al observației”. Lasă, zic, că și alții au. Cum cînta brigada de la Fabrica de încălțăminte? „Nu mai rebutăm căpute / Niciodată, orice-ar fi”. Sigur că pute, Petre, de ce să nu pută? Iar brigada de la Letea m-a speriat rău de tot. Recita: „Să știți voi mîndre fete / Că maistru’ Lichi Petre / S-a-nfuriat vlăjganul… (hait, te pomenești c-a bătut fetele alea)… / Și-a depășit iar planul!” (Uf, bine că nu le-a bătut, că dă-l dracului de plan).
După spectacol, „președintele culturii” a fost zdravăn răfuit de prim-vicele județului, Vasile Ardeleanu, un om pestriț la mațe: „âi dai pe toți nenorociții din cultură afară. Să nu mai aud în viața mea de intelectuali. Uite la mine; mai bine prost decît intelectual”. Cred că avea dreptate. După revoluție, proștii au prosperat și s-au înmulțit fără măsură, vorba brigăzii artistice de la Pârgărești, care ne asigura că prostia multora e așa de mare, încît pare a fi „clocită din ouă de elefant”.
Așa s-a scris istoria „Cîntării României”. Acum se „scrie” cu totul altă „cîntare”…

Vasile PRUTEANUupt pentru mine! Dați-le ‘nc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!