Scurt pe 2

între cămașa interesului personal și haina democrației

Multă lume se întreabă: de ce atîta încrîncenare și înverșunare din partea cunoscutului ziarist C.T. Popescu împotriva președintelui României, Traian Băsescu? Ce anume să fi determinat o asemenea atitudine din partea unui om care cîndva s-a impus opiniei publice prin atitudini și comentarii echilibrate, la obiect, prin evaluări echidistante și nepărtinitoare, chiar dacă adeseori însoțite de cunoscutu-i și inconfundabilu-i sarcasm, parcă voind să spună că „bucatele”, oricît de apetisante ar părea ele, fără niscai condimente nu fac doi bani! Pe scurt, un adevărat maestru, un condeier de rasă, înnăscut și nu făcut.
Așa stînd lucrurile, ne-am fi așteptat ca reputatul președinte al CRP (contestat serios în ultima vreme) să-și păstreze atitudinea față de adevăr, față de realitățile trăite de noi toți, la aceiași parametri înalți care l-au consacrat în ochii opiniei publice. Nu s-a întîmplat, însă, așa și de o bună bucată de timp CTP a abdicat în chip pe cît de evident, pe atît de nefericit, de la principiile deontologice cunoscute, principii care să facă din profesia de gazetar una dedicată celor mulți și nu doar unor grupuri de interese, sau unor interese de ordin personal. Această regretabilă abdicare, această opțiune spre îmbrățișarea interesului personal și de grup în detrimentul adevărului, al obiectivității și echidistanței s-a făcut treptat și CTP a căutat să o mascheze cu abilitate vreme îndelungată, pînă cînd n-a mai fost posibilă. Această irascibilitate greu stăpînită, această înverșunare scrîșnită, cu fulgere de mînie în priviri și vene umflate ale gîtului și tîmplelor, contrastînd cu tonul voit calm, cu modulațiile vocii bine stăpînite (mai puțin anumite flexiuni care-i scapă și-l trădează) ne arată un cu totul alt Cristian Tudor Popescu decît cel de odinioară. Toate aceste reacții nu vizează un fenomen – social, poliție, economie, de interes național – spre a se justifica într-un anumit fel, ci ele vizează cu tot mai multă virulență persoana președintelui Băsescu, devenit subiectul predilect, dacă nu chiar obsesiv al lui CTP atît în ieșirile sale televizate, cît și în editorialele pe care le semnează în ziarul „Gândul”.
Dar ce motive ar avea acest ziarist să sară mereu la gîtul președintelui, se întreabă mulți oameni iritați oarecum de repetarea la nesfîrșit a fenomenului?! Multe, aș spune, și care vizează atît interesul personal al lui CTP, dar și pe cel al grupului de ziariști din care face parte și pe care îl conduce, acest grup interpretînd aceeași partitură ca a șefului lor. Celor care au urmărit cu oarecare atenție alegerile din toamnă, dar mai ales discursurile electorale ale viitorului președinte, dar și reacțiile diverșilor ziariști ai presei centrale, nu le-a putut scăpa „schimbarea de macaz” brutală intervenită în tonul comentariilor (mai ales ale celor televizate) la care a fost invitat redactorul-șef – pe atunci – al ziarului „Adevărul”. Pe scurt, d-l CT Popescu s-a simțit… siderat (ca să mă folosesc de una din expresiile sale preferate) cînd a auzit din gura redutabilului candidat la prezidențiale că odată cu venirea sa la Putere nu va mai exista „o publicitate guvernamentală” (dirijată de la Guvern), de care primul-ministru (pe atunci Adrian Năstase) să dispună discreționar în folos personal și de partid, distribuind-o redacțiilor unor ziare pe care apoi să le manipuleze după bunul plac! Se știe că era vorba de o publicitate de multe miliarde de lei, care pentru multe publicații aflate în prag de faliment constituia o nesperată gură de oxigen, dar care depindea de milostivirea defel dezinteresată a d-lui Năstase, care și el viza funcția de președinte al țării. „Butoiul cu miere” trebuia împărțit – după voia premierului – prin CRP unde, este știut, președintele nu era nimeni altul decît însuși CTP. Și cum cine împarte – parte își face, echipa de la „Adevărul”, în frunte cu redactorul ei șef, a trăit o adevărată „epocă de aur” în privința veniturilor realizate, a salariilor și primelor încasate. înscăunarea lui Traian Băsescu la Cotroceni și Alianței D.A. la guvernare n-avea să însemne altceva decît că „a înțărcat bălaia” și urmările atît de dureroase ale acestei brutale „înțărcări” nu puteau să nu apară. Obișnuită cu venituri grase vreme de ani, dar diminuate drastic după încetarea publicității guvernamentale, patroana de la „Adevărul” a pus piciorul în prag solicitînd angajaților „alinierea salariilor în raport cu profitul mult subțiat în ultima vreme”. Ce a urmat se știe. Această ultimă lovitură primită de CTP a sporit înverșunarea acestuia împotriva lui Băsescu, care dacă ar fi lăsat „publicitatea guvernamentală” în starea care exista înaintea înscăunării sale la Cotroceni, ar fi fost OK!
Cert este că președintele Băsescu n-a urmărit altceva decît să înlăture un instrument de manipulare a presei de șantajare și aservire a ei în scopul unor interese politicianiste. O măsură perfect democratică în folosul democrației și nu în slujba, în interesul unei anumite persoane sau al unei anumite grupări politice. Din păcate, pentru CTP mai importantă s-a dovedit „cămașa” interesului personal decît haina democrației. (Horia Ioan POPESCU)al obiectivității și ech

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!