Din nou la luptă

Ovidiu PAULIUC

Din fața vilei sale cu două etaje de la Timișoara, pe care și-a construit-o cît a stat după gratii, Miron Cozma și-a cerut scuze victimelor mineriadelor. După ce ne-au fugărit cu bîtele și topoarele pînă în preistorie, pe noi toți, nu doar pe bucureșteni, iată că liderii ortacilor, care descopereau acele monstruoase mașini de scris din sediile partidelor, apar acum la teve, cu luceafărul în frunte, și își cer scuze. Uite așa, să fie, că doar nu costă. Mai mult, spun ei, au fost prostiți, duși de nas, nici măcar nu au știut ce au căutat la București. Tot respectul pentru munca lor extrem de grea, dar trebuie să fii prostit tare de tot de la mama natură ca să nu înțelegi nici măcar după a șaptea (!) mineriadă pe unde te-au purtat pașii și cine ți i-a îndrumat. Din tot măcelul de atunci s-au găsit doar doi vinovați. Unul este Cozma, iar altul este un nevertebrat cu lămpaș care a vrut să îi taie capul cu securea lui Marian Munteanu. Și ca să vorbim vorbe, Iliescu se plimbă lejer, fără cravată și haina aruncată pe umeri, precum strămoșii noștri stahanoviști, fără mustrări, după cum își plimbă zîmbetul, ba chiar i-a făcut „măgari” pe ziariștii care au scris despre el că este învinuit pentru atrocitățile de atunci.

Eșalonul doi de iliești, cozmînci și alți frustrați ai regimului comunist, instalat la putere după 1990, a fost, fără dubii, mai periculos chiar decît clica lui Manea Mănescu, Burtică, Postelnicu sau Iulian Vlad. Diversiunile pe care le-au pus la cale noii conducători în vremurile cețoase de după revoluție l-au născut și pe Miron Cozma, și măcelurile din iunie 1990, din septembrie 1991 sau din februarie 1999. Miron Cozma a fost numitorul comun al acestor episoade barbare și, fără dubii, trebuia trimis la răcoare. însă iată că îl vedem acum pus pe declarații fulminante, cu iz de răzbunare pe alocuri, dornic să vorbească, ceea ce nu e rău. Foarte multă lume, inclusiv dintre cei care îl doresc din nou după gratii pe Cozma, crede, oarecum surprinzător, că luceafărul are dreptate în ceea ce a spus după eliberare. Și asta, pentru că el apasă acum pe niște idei care ne umblau tuturor prin cap, dar nespuse răspicam niciodată pînă acum la televizor, și mai ales la TVR1. âi dăm sau nu îi dăm dreptate, Miron Cozma va rămîne același individ pe care l-am știut și pînă acum, ba poate și mai periculos, că așa sînt cei ieșiți din „facultate”. Mai nou, iată că vrea să își facă și un partid, al muncitorilor, precum Partidul Laburist din Marea Britanie. Deosebirea va fi că laburiștii britanici nu vor pune niciodată mîna pe bîte și sape ca să planteze flori la Londra, în timp ce un partid muncitoresc sub mîna lui Cozma ar putea fi o formă mult mai elegantă și europeană de a igieniza intelectualii noștri, decît hoardele cu care ne-am obișnuit deja.ăspicam niciodată pînă acum la televizor, și mai ales la TVR1. âi dăm sau nu îi dăm dreptate, Miron Cozma va

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!