Povestea unii despre sfîntul Ioan Colov că a mers la un bătrîn dintr-un schit. Acela i-a dat un lemn uscat, l-au răsădit și i-a zis: în fiecare zi să uzi acest lemn cu cîte un ulcior de apă, pînă ce va face roadă. Iar după trei ani, lemnul s-a prins în pămînt și a făcut roadă. Bătrînul a luat rodul și l-a dus la biserică, zicînd fraților: luați, mîncați rodul ascultării!
Se spunea despre sfîntul Ioan Colov că a zis odată fratelui său celui mai mare: voiam să fiu fără de grijă, precum sînt îngerii, nelucrînd nimic și nelipsind de la slujirea lui Dumnezeu. S-a dezbrăcat de haină și a ieșit în pustie. După o săptămînă, s-a întors către fratele său, care l-a auzit mai înainte de a bate la ușă. După ce a bătut, mai înainte de a deschide, a întrebat: tu cine ești? Iar el a zis: eu sînt Ioan, fratele tău. Acela i-a spus: Ioan s-a făcut înger și nu mai este între oameni. Iar el i se ruga zicînd: eu sînt! Și nu i-a deschis, ci l-a lăsat pînă dimineață să se trudească. Iar mai pe urmă, deschizîndu-i, i-a zis: om ești, ai trebuință să lucrezi ca să te hrănești. Și a făcut metanie, zicînd: iarta-mă !
Sfîntul Ioan Colov spunea adesea: de va voi împăratul să ia vreo cetate, întîi oprește apa și hrana și așa vrăjmații, pierind de foamete, se supun lui! Așa și patimile trupului: dacă cu post și cu foamete va
petrece omul, vrăjmașii slăbesc către sufletul lui. (Constantin GHERASIM)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.