Viața între alte limite ale normalității

Prima dată am făcut conversație cu un bătrîn într-un scaun cu rotile, despre care se știe că a fost cineva la viața lui. Primele cuvinte pe care le-am rostit se pare că nu au fost foarte convingătoare. Mi-a replicat abrupt, dar politicos. „Ați venit să ne plîngeți de milă, să ne compătimiți?”, m-a întrebat el. Nu am reușit să duc prea departe conversația, dar am aflat că în Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanei cu Handicap de la Comănești viața nu se cramponează de destin. Oamenii se căsătoresc, se plimbă, fac cursuri de calculatoare, au planuri și își duc viața mai departe. Nu toți au nevoie de compasiune și, mai ales, e bine să le înțelegi viața așa cum este ea.
Filofteia Sin și Adrian Dîncă s-au căsătorit religios în toamna anului trecut. Emisiunea „Surprize Surprize”, la care a apelat Adrian, a avut un rol decisiv pentru ca destinele lor să se unească. „M-a luat prin surprindere. Eu lucram ceva la mașina de cusut cînd am fost chemată în holul de la intrare. Acolo mă aștepta surpriza. Mai să amuțesc cînd am văzut televiziunea. Adrian scrisese la această emisiune să mă ajute cu o mașină de spălat și cu un frigider. Nu știam nimic de cererea în căsătorie. Acolo, în hol, sub privirile celorlalți și cu camerele pe noi el m-a cerut de soție”, a povestit Filofteia. Cei doi s-au căsătorit religios. Adrian nu a scos prea multe vorbe, deși de obicei este foarte comunicativ, după cum am aflat de la Margareta Lazăr, psiholog. Starea lui este de înțeles pentru că bărbatul, de 31 de ani, are o insuficiență renală cronică, care îi face viața un calvar. Face dializă, care îi dă stări de nesuportat, iar șansa lui de a scăpa de suferință ar fi să facă un transplant de rinichi. „Doctorii de la București i-au spus că în țară nu există posibilitatea unui transplant la persoanele aflate în căruț, doar în străinătate”, a spus Filofteia. Numai că strădaniile celor doi de a aduna un ban pentru acest scop au rămas fără rezultat. Adrian a făcut chiar și un site și a deschis un cont în bancă pentru un ajutor umanitar. Contul conține și acum doar cele 500.000 de lei pe care acesta i-a depus la deschidere, pentru că nimeni nu a donat nici un ban. „Opinia publică se sesizează greu. Mai repede se întîmplă alte minunății, decît să ajute cineva un om neputincios”, a spus Filofteia.

„Ne ajutăm unul pe altul”

Filofteia și Adrian își fac planuri atît cît le permite condiția de om imobilizat în scaunul cu rotile. Au, totuși, o cameră decorată frumos, iar ultima și cea mai importantă achiziție este un calculator pe care îl plătesc în rate. „Eu am crescut la stat și a fost mai bine pentru că am învățat meserie, acasă nu aș fi avut ocazia. Am o pensie de urmaș de 250.000 de lei pe lună, dar mai scot ceva bani din croitorie. Mă chinui să mai cîștig un ban în plus și mai fac costumașe de damă, pentru că Adrian are nevoie de bani pentru medicamente. Ne ajutăm mult unul pe celălalt. Munca mă face să nu mai simt că trece timpul greu”, a spus Filofteia.
Omul de ajutor al celor doi este o tînără cu dificultăți în comunicare, care îi secondează la orice pas. O cheamă Matilda și îi ajută să împingă căruciorul. „Cînd eu am fost internată în acest centru, ea a venit la mine și mi-a spus «Fată, vreau eu să te ajut». De 13 ani mă însoțește peste tot. E o fată cuminte și de mare ajutor. Ne-a însoțit chiar și la București, cînd Adrian a trebuit să facă analize. Pe de o parte, ne ajută pe noi, dar am învățat-o și noi multe lucruri”, a mai spus Filofteia. Matilda (Bianca TOMESCU)ruciorul. „Cînd eu am fost internată în acest ce

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!