Iulia Radu, un as al volanului

Iulia Radu, director adjunct la Casa Județeană de Pensii, este pe deplin îndreptățită să stea alături de așii volanului. A obținut permisul de conducere încă din 1980 și de atunci și pînă prin 1998 a șofat zi de zi. „Acum nu mai conduc zilnic, dar oricînd am timp liber mă urc în mașină și plec, împreună cu soțul, în călătorie prin țară. Cînd am luat eu carnetul, nu multe femei erau șoferițe. Mi se părea ceva irealizabil. Tocmai de aceea am fost extrem de fericită”, își aduce aminte interlocutoarea noastră. în cei peste 25 de ani de cînd are permis de conducere, directoarea de la Casa de Pensii nu a avut nici un incident, nu a lovit nici măcar o pasăre. Mai mult decît atît, nu a „încasat” nici o amendă, cît de mică. La început, timp de vreun an, nici nu a fost oprită de vreun polițist.
„Prima mașină am cumpărat-o de la cineva printr-un intermediar. Cu proprietarul am reușit să mă întîlnesc după mai bine de un an. Abia atunci am aflat că persoana care mi-a vîndut mie mașina este un șef mare în Ministerul de Interne. Dacia 1300 pe care am luat-o de la el avea număr de Neamț, 1-NT-161. Era un număr mic care nu se dădea decît celor cu funcții importante. De aceea, și în județul Bacău și în Neamț am avut drum liber din partea polițiștilor. După aceea, am avut numărul 1-BC-7327, dar tot nu am luat nici o amendă, pentru că am avut grijă să nu încalc regulile de circulație. Am mers și cu 130 kilometri pe oră, dar pe șosea întinsă, liberă. Acum am tot o Dacie, dar 1310”, mai spune Iulia Radu.
Și, totuși, cariera ei de șoferiță nu a fost lipsită de necazuri. Cînd nu avea încă un an de condus autoturismul, a fost pusă în situația de a rezolva o pană de cauciuc. Și tocmai într-o zonă izolată, unde nu întîlneai țipenie de om. „Eram într-o văgăună, departe de șosea. în zare se vedea o turmă de oi cu un cioban. Eu am ridicat mașina cu cricul, dar în momentul în care a trebuit să scot roata nu am mai putut să-i desfac șuruburile. Mi-a sărit în ajutor ciobanul, numai că în loc să repare, a stricat mai mult. Era un bărbat la vreo 130 de kilograme. Cînd s-a apăsat pe manivelă, a rupt-o imediat. Pînă la urmă a împins la mașină și m-a scos la șosea”, povestește, amuzată, Iulia Radu. Experiența prin care a trecut i-a prins bine. „M-a făcut să învăț de toate. Să rezolv o pană, să desfund carburatorul, să curăț o bujie. în cîțiva ani am învățat toate secretele mașinii”, conchide Iulia Radu. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!