Plasticul și tinichelele sunt la modă

Merg prin oraș liniștită și ochii îmi rămîn lipiți de un gît sau o mînă finuță, de care stă încolăcit un lanț sau o brățară solidă de aur sau argin. Mă gîndesc că gusturile nu se discută și merg mai departe. Dar, cînd mai văd același „look” la mai mulți tineri, încep să cred că totul a devenit deja o modă. Nu contează dacă o brățară de aur nu-și are rostul, îmbrăcat în echipament sport, nu contează dacă ai un cercel în nas și totuși ești îmbrăcat într-un sacou sau într-o rochie elegantă. Important e să fie acolo, chiar dacă nu se asortează de loc cu ceea ce ești îmbrăcat. Trebuie doar să șocheze, să sară în ochi!

De fapt, motivele pentru care acum se poartă bijuteriile de orice fel, sunt dorința de a ieși în evidență, de a-ți arăta frumusețea fizică, de a-ți etala bogăția. Mă întreb, totuși, de ce lumea se împopoționează pe dos de cum ar trebui? Ce imprsie îți pot crea inelele grosolane de la mîna unei femei cu degete butucănoase sau un lanț care seamănă a „zgardă”, la gîtul unui tip, pe-al cărui gît zărești dungulițe negre de praf? Esteticienii sfătuiesc asortarea accesoriilor în funcție de toalete și recomandă să folosim cît mai puține bijuterii, cînd nu sunt necesare.

Pentru noi, adolescentele, la modă sunt inelele simple, mari, împodobite cu materiale ce imită pielea sau cu pietricele colorate, de plastic sau de argint, care costă în jur de 90.000 – 150.000 lei, colierele la baza gîtului sau ceva mai lungi, iar medalionul trebuie să fie cît mai mare posibil. Acestea valorează 250.000 – 300.000 lei și nu sunt din aur sau din argint, ci din tinichea aurită. Cele mai căutate brățări sînt cele din piele sau din mărgeluțecare se găsesc în magazine la 50.000 – 60.000 lei, sau mai multe brățări care fac una (din tinichea). Și dacă nu ne-am etalat îndeajuns frumusețea, sau capacitatea buzunarului, avem acum ocazia unor tatuaje dentare – bijuterii care nu afectează integritatea dintelui, de 8K, diamante, safire, rubine, smaralde, cu prețul cu tot cu aplicare între 50 – 110$. Mă gîndesc, totuși, cînd o să îmi zîmbească cineva și am să zăresc ceva verde pe un dințișor, oare ce o să cred: salată sau smarald? (Andreea CEASĂR)