Restituiri

„Bacăul literar”

* O „carte a cărților” scriitorilor băcăuani

Istoricii și criticii literari, din Bacău ca și din țară, au trecut prea repede și destul de superficial peste voluminosul dicționar cronologic „Bacăul Literar”, apărut în cursul anului 2004 (Ed.Universitas XXI, Iași) al profesorului Eugen Budău. Eu însumi, ocupat în acest timp cu elaborarea unor articole și cărți de același gen, am tot amînat o evaluare a străduințelor uriașe ale colegului și amicului meu, deși el nu m-a uitat să mă menționeze în carte, nu numai ca „unul dintre „personajele” (dragi mie) ale acestui op”, ci și ca „un pionier al cercetării istoriei culturale locale”.
într-adevăr, relațiile noastre pe acest plan cultural-literar au început încă din 1998, cînd colegul meu mai tînăr își manifesta preocupările de cercetare în domeniul istoriei literare locale, prin lucrarea sa pentru obținerea gradului I în învățămînt „Tradiții cultural-literare băcăuane”, folosind sau nu (simpla coincidență?) lucrarea mea de grad „Reviste și tradiții literare în orașul Bacău”, premiată de Soc.de Științe Filologice și publicată în culegerea „Limbă și literatură”, vol.XV, din 1967. De altfel, din numeroasele referințe bibliografice întîlnite atît în prima lucrare, cît și în „Bacăul Literar”, rezultă că Eugen Budău era la curent cu toate studiile și articolele mele publicate de-a lungul anilor.
Pornind de la teoria „localismului creator” a lui Al.Dima, Eugen Budău a extins cercetarea asupra valorilor cultural-literare din trecutul Bacăului, realizînd portrete-medalion ale scriitorilor băcăuani, mai întîi în cele două volume: „Scriitori băcăuani” I (2000) și „Scriitori băcăuani” (2001), pentru a le integra și completa în „Bacăul literar”, în 2004. A fost o muncă istovitoare de Sisif, dar nu inutilă, precum s-a dovedit și a fost apreciată de istoricii și criticii literari. Și nu s-a ocupat numai de scriitorii originari din Bacău, ci și de cei ce „și-au găsit Bacăul”, veniți din alte părți ale țării, legîndu-și numele de acest ținut prin creații literare valoroase, ori prin activități jurnalistice și culturale în jurul unor reviste de renume, precum: „Mica revistă” (1886), „în ore libere” (1905), „Orizonturi noi” (1915), „Ateneul Cultural” (1925) sau „Ateneul” (1964).
După un proces îndelungat de documentare, a urmat munca de elaborare și redactare a celor peste 800 de pagini, cuprinzînd portretele a nu mai puțin de 400 de nume de scriitori, rămînîndu-i încă vreo sută de nume de scriitori tineri, abia afirmați, ori uitați de vreme și fără date suficiente bibliografice, pe care le menționează într-o Addenda.
Avînd în vedere scopul didactic al lucrării, autorul a căutat să realizeze fiecare portret / medalion, folosind trei segmente distincte, trei secvențe biografice și tehnice, plus o secvență critică de interpretare a textelor fiecărui scriitor.
Adăugînd alte referințe de receptare a scriitorilor din periodice sau volume de istorie și critică literară, cititorul interesat are o imagine completă a fiecărui scriitor. Mai ales cînd acesta vrea să cunoască activitatea unui scriitor ce „și-a găsit Bacăul”, venind din alte județe, unde se proiectează o astfel de lucrare. Cum a fost cazul meu.
Directorul Bibliotecii Județene din Târgoviște, inițiind o asemenea lucrare privind scriitorii din județul Dâmbovița, a aflat din „Bacăul Literar” despre un scriitor dîmbovițean M.C.Delasabar și a cerut Bibliotecii Județene Bacău să-i trimită un xerox de pe paginile dedicate mie (293-296) și, aflînd că mai sînt în viață, mi-a cerut și mie o listă completă a cărților publicate, și alte date despre activitatea mea în învățămînt și pe cîmpul cultural-literar.
Quod erat demonstrandum! Tocmai pentru a înțelege necesitatea și rolul unui asemenea dicționar cronologic pentru un cerc larg de cititori, dar și pentru a sublinia meritul excepțional al autorului.
S-a dovedit astfel că „Bacăul Literar” este, într-adevăr, o „carte a cărților”, cum notează într-o postfață C-tin Dram, el însuși „un mare constructor de cărți” și editorul volumului, demonstrînd munca intensă, uriașă, a profesorului Eugen Budău, dar și „perspectiva istoricului literar (…) de a releva dimensiuni corecte ale vieții literare băcăuane, de la începuturi cunoscute pînă în cel mai apropiat prezent”. Ceea ce îndreptățește pe editor să spună în final – și eu sînt de acord cu el – că „apariția acestei lucrări va răsplăti îndelungatele eforturi ale unui autor care a înțeles că realizează acum nu numai „o carte a cărților” de la Bacău, dar și cartea propriei sale vieți”.
Prin paginile dedicate mie, ca scriitor băcăuan, îi datorez lui Eugen Budău, mai ales, încadrarea mea într-o „rară stirpe a intelectualilor devotați unor idei nobile ce i-au călăuzit întreaga viață”, … „dovedind că nu are complexul provincialismului atunci cînd conchide sentențios (în „Cazul Ion Luca”): „Fără teama de a exagera, Ion Luca poate fi considerat un scriitor național și-n același timp, universal”. Ori cînd își încheie comentariul său: „Acțiunea lui M.C.D. în domeniul cultural-literar rămîne un model de tenacitate intelectuală”.
âți mulțumesc, prietene, atît pentru cuvintele frumoase ce ai scris la adresa mea, cît și pentru „cartea cărților” „Bacăul Literar”, pe care eu însumi voiam să o realizez. (M. COSMESCU DELASABAR)cetarea asupra valorilor cultural-literare din trecutul Bacă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!