Căldură mare

Nicoleta BICHESCU

Cădură mare, monșer. Și lumea asta din jur, parcă a luat-o de tot razna. Ba sînt anticipate, ba renunțăm la ele. Ba ne dăm demisia, ba revenim asupra deciziei. Remanierile se schimbă pe restructurări. Și tot așa, că ne ucide căldura asta. Politica la temperatură mare pare ucigătoare. Așa că, hai mai bine în oraș, să ne răcorim cu o bere. Măcar noi, dacă bieții pensionari sînt condamnați să înfrunte căldura pe la cozi. Mai ceva ca pe vremea lui nea’ Nicu! O coadă la farmacie, una la poștă, pentru pensie, alta la Transport Public, pentru abonamente gratuite pe transportul în comun. O vecină de-a mea s-a dus, într-o singură zi, la toate cozile din tîrg.

Dimineața pe la 5,00, s-a așezat la ușa farmaciei. A stat acolo, pe răcoare, pînă pe la vreo 7, 30. A rugat pe domnul din spate să-i țină și ei rîndul, că vine imediat, că are o treabă. Și a fugit într-un suflet la poștă. Era deja coada formată la ghișeul pentru pensii. A tras bătrînica mea aer adînc în piept, și-a scos din geanta sticluța cu ceai și a așteptat. Vreo oră. A luat banii și s-a gîndit că, dacă tot e acolo, ar face bine să plătească și telefonul. Nu de alta, dar nimeni nu ține seama că-i căldură mare, așa că penalitățile curg, indiferent dacă afară sînt 45 de grade. încă un gît de aer, încă o coadă. A achitat femeia factura și s-a întors într-un suflet la farmacie. Coada nici nu se mișcase. Ieșiseră doar vreo doi oameni. A stat la coadă, mai, mai să leșine pe căldura asta. Cu pălăria de pai pe cap, a mai tras un gît de ceai, și-a pus nitroglicerina sub limbă și s-a rugat la Dumnezeu să-L țină sănătos pe domnul din spate, care i-a păstrat rîndul la coadă. După vreo două ore, ce să vezi, a ieșit bătrînica fără medicamente din farmacie. Pe căldura asta, s-a schimbat și modul de eliberare a compensatelor și unii medici n-au aflat cum vine treaba. Deh, căldură mare, monșer!

Noroc că doamna doctor mai e la cabinet. Așa că, fuga, la coada de acolo! Nu de alta, dar pensionarii nu mai riscă să aștepte altă zi, că rămîn fără tratament. Și, dacă tot e în drum, s-a așezat femeia și la coada de la abonamentele gratuite. A văzut că e de stat, că nu e chiar o glumă și, femeie descurcăreață, a apelat iar la trucul cu vecinii de coadă. Iar și-a lăsat „rînd” și, sfidînd cele 40 de grade de afară, a alergat la cabinet. Altă căldură, altă coadă, altă așteptare. Pe căldura asta, doamna doctor a înțeles pînă la urmă cum e cu rețeta. Fericită, cu rețeta în mînă, a stat bătrînica și s-a gîndit puțin: unde să se oprească mai întîi? La abonamentele de autobuz sau la farmacie? A luat-o metodic. A trecut pe lîngă coada de la autobuz, a văzut că mai are ceva de așteptat și s-a gîndit că mai bine merge la farmacie. Numai că aici nu mai avea rînd. A decis: mai întîi abonamentul și apoi farmacia.

Coada de la autobuz s-a rezolvat. Dar la farmacie a luat-o de la capăt. Soarele, ucigător. Dar ce nu face omul pentru sănătate? Mai ales pe căldura asta! Pe după-amiază, vecina s-a simțit ca și cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior: a luat și medicamentele. S-a retras la umbră, cu ultima gură de ceai din sticlă și-a luat tratamentul, și-a scos apoi abonamentul din buzunar și s-a urcat în autobuz. Spre casă. Epuizată, flămîndă, deshidratată. Ce mai contează pe căldura asta? S-a așezat pe scaun și, din spate a bătut-o cineva pe umăr. Nepoțelul cel mic. Alergase și el toată ziua, doar-doar o să reușească să se răcorească. Ștrandul din cartier nu mai există, s-a desființat că, spun edilii, costă prea mult întreținerea lui. Care edili, nici nu au căutat variante de parteneriate private. Deh, căldură mare. La insula de agrement, e plajă, dar nu te poți scălda. Așa că puștiul a bătut tot orașul, pe căldura asta, să ajungă la singurul ștrand funcțional din tîrgul cu aproape 200.000 de locuitori. Căldură mare!

Și, în timp ce băiețelul povestea bunicii aventura lui ca să facă o baie, un călător a intervenit indignat. „Ce tot te plîngi, copile? Tu ai căutat distracție, da’ eu am stat de azi noapte la coadă, la pașapoarte, că vreau să plec la muncă, nu la distracție!”. Și bărbatul aproape a început să-și urle indignarea, în autobuzul plin de alți oameni indignați și sătui de cozile de peste zi.

Căldură mare, monșer! Autoritățile par și ele toropite de căldură. Tîrgul a încremenit din cauza celor 44 de grade la umbră. Așa că nu-ți rămîne, indiferent de vîrstă, decît să te așezi la o coadă. Unde s-o nimeri. La poștă, la pașapoarte, la farmacie. Poate te-o observa cineva și te invită la o bere. Nu te gîndi că o fi unul dintre politicienii care ți-au promis că o să trăiești bine! Poate fi doar unul dintre prietenii căruia poți să îi spui orice. Inclusiv că ai constatat că, pe căldura asta, nesimțirea s-a dublat. Era deja coada formată la ghișeul pentru pensii. A tras bătrînica mea aer adînc în piept,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!