Doctorița Daniela Lupașcu a trăit luna de miere la cinci ani de la căsătorie

Anul acesta, doctorița Daniela Lupașcu, directorul adjunct de la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Bacău, se poate lăuda că a petrecut un concediu de vis. Ba, chiar două concedii. „La începutul lunii ianuarie ne-am permis să mergem numai eu cu soțul în străinătate. Am fi luat-o și pe fetița noastră, Teodora, dar este prea mică. Am fost șase zile în Austria și una la Veneția, unde, într-adevăr, ne-am simțit excelent. Putem spune că am trăit adevărata lună de miere după cinci ani de la căsătorie. Atunci nu am avut posibilitatea aceasta”, ne spune șefa de la DSVSA Bacău. Dar doctorița Lupașcu s-a mai bucurat și în această vară de un concediu. A fost însă o vacanță „activă”, și nu de odihnă. Pentru că, de data aceasta, concediul i-a fost rezervat, în primul rînd, micuței Teodora, care nu are decît doi ani și jumătate. A dus-o la mare, unde îi place foarte mult. De fapt, Teodora a făcut cunoștință cu valurile mării cînd încă nu se născuse. „Eram însărcinată de cîteva luni, dar pentru că mă simțeam bine, am mers pe Litoral, unde am stat mai bine de o săptămînă. Am făcut chiar și baie în mare. Mă loveau valurile, care erau destul de mari, dar nu am avut nimic, din fericire. De atunci, în fiecare an o duc la mare pe fetița mea. Este în al nouălea cer că poate să se joace în nisip. Și nu numai de atît se bucură. Este foarte fericită pe plajă pentru că are posibilitatea să meargă unde vrea. Așa că nu stă un minut lîngă noi. Nici nu ne-am mai obosit să întindem cearșaful, pentru că ea la nici un minut după ce ajungeam pe nisip o pornea la drum printre cei întinși la soare. Pleca singură și se întorcea cu tot ce găsea pe cearșafurile sau prosoapele altora”, povestește, amuzată, mama. Doctorița Lupașcu a avut parte, totuși, de o zi de „concediu” pentru a face plajă în tihnă. Vrînd, nevrînd, tatăl Teodorei a trebuit să se transforme pentru o zi în mămică. Și, în mod cert, nu i-a fost deloc ușor să facă față acestui rol. „Seara a fost frînt de oboseală. Pentru că toată ziua a trebuit să alerge după ea, deoarece nu a stat locului un minut. Nu vă mai spun că și cînd eram în camera de hotel, ne trezeam că dispărea pe neașteptate. Deschidea ușa și se făcea nevăzută într-o clipă. O dată aproape că am înnebunit căutînd-o pe holuri. Are o personalitate foarte puternică. Nu se lasă pînă nu obține ce vrea”, mai spune mama. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!