Mari sărbători creștine

Schimbarea la Față

* Introducerea apostolilor în misterul treimic * Martori ai slavei divine * Vocea tatălui *”Doamne, bine este să fim noi aici”. (Matei 17, 4)

Ultima sărbătoare împărătească a Domnului nostru Iisus Hristos, din anul bisericesc – care începe la 1 septembrie – este Schimbarea la Față a Mîntuitorului. Astăzi retrăim, deci, una dintre cele mai importante experiențe din viața lui Iisus: transfigurarea (gr. metamorphosis).
în timpul rugăciunii de pe muntele Tabor Iisus s-a schimbat la față, fața Lui strălucind ca soarele și hainele Sale ca lumina (Luca 9, 28 -29). Sfîntul Evanghelist Luca menționează că Moise și Ilie vorbeau cu Iisus, Care a apărut în slavă. Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan, care-L însoțeau, au văzut slava și pe cele două personaje veterotestamentare stînd lîngă Iisus (Luca 9, 30 – 32). Din norul care i-a umbrit, s-a auzit o Voce: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultați” (Luca 9, 34 – 35). Hristos este confirmat ca Unul din Sfînta Treime: Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh.
în terminologia biblică, slava sau mărir (gr. doxa) este manifestarea vizibilă a dumnezeirii lui Iisus. Cei trei ucenici care-L urmaseră pretutindeni, pentru a-I asculta cuvîntul și a-I vedea minunile, sînt uluiți de strălucirea firii Sale divine, care depășește orice gînd și orice cuvînt.
Experiența slavei divine a făcut-o Iisus în mai multe momente ale vieții Sale: la Nașterea din Betleem slava Domnului a strălucit „împrejurul” lor (Luca 2, 9); la Botezul de la Iordan, cerul coboară pe pămînt pentru ca, astfel, toată creația să observe mîntuirea – slava lui Dumnezeu Cel în Treime închinat și mărit (Luca 3, 6), iar o Voce din cer confirmă că Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. Pe baza mărturiei apostolice, a celor care au fost martori oculari și slujitori ai Cuvîntului vieții (Luca 1, 2; 1 Ioan 1, 1), Sfînta Biserică a învățat și transmite adevărul că Iisus Hristos este Dumnezeu – Omul, adică Dumnezeu adevărat și Om adevărat, întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Mărturisirea Ortodoxă 1, 38, 42). Este Fiul și Cuvîntul lui Dumnezeu, născut din veci din Tatăl, iar temporal, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), S-a întrupat „de la Duhul Sfînt și din Fecioara Maria și S-a făcut om” (articolul 3 din Crez). Așadar, Iisus Hristos este Fiul Tatălui de aceeași ființă și slavă cu El (Psalm 2, 7; 109, 3; Ioan 1, 14). Sfîntul Ioan Damaschin (^749) a cugetat: „Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără Fiul, iar dacă ar exista fără să aibă un Fiu, n-ar fi Tatăl”.
Sfinții Apostoli, impresionați de această minune a Fiului, nu înțeleg că tot ce se petrece marchează începutul revelării și conturării personalității lui Iisus. Ca și la Botez, El vrea să-Și introducă martorii („pe cei din jurul Său”) în misterul existenței divine, dar și în experiența anticipată a âmpărăției slavei trinitare. Sfinții Apostoli încep să vadă acum pe Fiul lui Dumnezeu în Iisus. El nu încetează de a fi om. Prin urmare, nimeni dintre pămînteni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu decît prin Fiul Său (Ioan 1, 18).
Schimbarea la Față este o anticipare a învierii Domnului. După învierea cea de a treia zi, Iisus are altă formă, sublimă, de manifestare: firea Sa omenească este îndumnezeită, plină de „focul” divin al Duhului Sfînt, îmbrăcată în Slava mare, care îi orbește pe ucenici (Luca 24, 16).
La Transfigurare, în ciuda uluirii lor la vederea lui Hristos în slavă, cei trei Apostoli sînt plini de bucurie și vor să oprească în loc această clipă. Sfîntul Petru îi cere Domnului să rămînă mereu pe munte și, de aceea, propune să facă trei locașuri („colibe”) aici, pentru a face veșnică vederea lui Dumnezeu. Dar el, biata făptură omenească, nu știe ce spune! Era încă prea devreme, nu erau total pregătiți pentru veșnicie! Trebuia să treacă împreună cu Hristos prin moarte pentru a-L revedea în Slavă după înviere. Pînă atunci, era necesar să aibă mereu în mintea lor Vocea Tatălui: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultați!” (Luca 9, 35).
„Slava lui Dumnezeu / Se arată mereu / în natură și creatură / în armonii cosmice / Și cosmogonice / în legi imuabile / în viața creștinului / în schimbarea destinului / în conținutul nostru extern / în conștiința din intern…/ Praznicul Schimbării la Față / Aducă-ți și fie lumină măreață”. (Pr.Teodor Poneavă, Predici versificate la duminici și sărbători, p. 51).

Pr. prof.dr. Constantin LEONTElumina (Luca 9, 28 -29). Sfîntul Evanghelist Luc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!