Români în lumea largă – corespondență specială

Opțiuni realiste

Cum trăiesc americanii? Dacă a-ți cumpăra o garsonieră, un apartament sau o vilă este o opțiune cît se poate de firească, pentru români astfel de achiziții reprezintă, de regulă, o chestiune de lux. Despre astfel de „stiluri” de viață ține să ne relateze, în episodul de astăzi, artistul plastic băcăuan Gheorghe Parascan: de la orașele zgîrie-nori la orașele-vilă

Contrast puternic și firesc într-o civilizație de înalt grad, americanii
trăiesc perpetuu într-o lume a contrastelor. Sigur, acestea nu sînt
similare cu cele românești, ca de exemplu miliardarii de carton și sărăcia lucie. Statele Unite oferă contraste de opțiuni: dezvoltare pe verticală – ca de exemplu Chicago, New York ș.a., sau dezvoltare pe orizontală, cu clădiri avînd unul – două nivele, ca în cazul orașelor limitrofe Washingtonului. Sînt opțiuni care au făcut ca
cetățenii acestei țări minunate să locuiască acolo unde preferințele au fost definitorii pentru ansamblurile arhitecturale. Culmea este că și în primul caz, ca și în al doilea, avem o stare de evoluție benefică, de împlinire a frumosului și cutezanței. Toate firmele comerciale din orașele dezvoltate pe orizontală sînt, de asemenea, aflate pe un
singur nivel, deși sînt necesare suprafețe mari de terenuri utilizate în acest scop. La Chicago, multe firme tind spre o expansiune a domeniului comercial pe unul – trei nivele, la baza marilor bildinguri, deasupra acestora fiind situate birouri, locuințe sau restaurante de lux, restaurante ce oferă consumatorilor și turiștilor imagini de o frumusețe deosebită dincolo de sticla transparentă a pereților ce induc senzația de infinitate.
“Unde vom locui?” se întreabă familiile americane. De obicei, răspunsul se pare că este dat de nivelul lunar al veniturilor și bunurilor aflate în custodie, toate acestea permițînd împrumuturi bancare destul de mari și incredibil de valoroase pentru noi, românii. Se pot, astfel, face împrumuturi curente de 100 000 –
1 000 000 de dolari, ceea ce face posibilă alegerea unei vile, cu
terenul aferent, sau a unui apartament într-un bilding. Desigur că elementul cel mai important rămîne serviciul americanului, sursa de venit care permite tot acest rai pămîntesc. De regulă, distanța pînă la locul de muncă este de la 5 la peste 100 de kilometri, distanță parcursă integral cu mașina sau cu metroul.
De multe ori parcurg străzile acestor orașe limitrofe Washingtonului fără ca cineva să se afle prin jur, pe trotuare, în timp ce mii de mașini de ultimă generație trec pe lîngă mine în cea mai mare viteză. Se pare că americanul nu are timp de pierdut, mașina permițîndu-i o opțiune realistă între confort și distanță. America se află, trăiește pe roți, destinul ei include mișcarea rapidă. Distanțele devin fleacuri, viziunea asupra vieții se schimbă. Asta, în timp ce bietul român merge zilnic, pe jos, mulți kilometri. Obosit și tracasat,
jignit, furat, învins la orice oră și în orice problemă, ajunge să-și
dorească finalul. Să fim, oare, atît de aproape de iad? Mai trist este
faptul că nu ne dăm seama de toate dramele în care ne derulăm viața. Regretabil este că în virtutea minciunii generale
acceptăm ca puternicii zilei să ne vîndă chiar și sufletele, odată cu galeriile de artă, cu bibliotecile, cu opțiunile învățămîntului ce nu reușește să-și afle calea. Acum nu se mai pregătesc, pe băncile școlilor, oameni de cultură, ci oameni care să îi protejeze și să îi apere în instanțe pe escroci. Acesta este, poate, unul din cele mai mari furturi ale ființei nației noastre.
Am avut ocazia să întîlnesc în Chicago un român întreprinzător în adevăratul sens al cuvîntului. Afacerea lui constă în construcția de blocuri cu 3 – 4 nivele la limitele urbanistice ale giganticului Chicago. Se construiește în ritmul de un etaj pe lună, avînd mai multe blocuri în diverse stadii de execuție, de la cel de predare a
cheilor către locatari, de regulă români, la cel de turnare a fundațiilor. Un apartament costă 300 000 de dolari, un bloc întreg – 8 000 000 de dolari, iar beneficiul este unul ce poate părea incredibil – cîteva milioane de dolari în numai cîteva luni. Problemele majore sînt terenurile. Și totuși, nimic mai simplu: se achiziționează un teren cu vilă pe el, chiar dacă depășește un million de dolari, se “curăță” și se construiește blocul. Afacere sută la sută sigură, cererile de apartamente fiind imense. Domnul Grigore Pop, căci astfel se numește concetățeanul nostru intreprind, și-a permis să-și construiască propria locuință într-o viziune proprie. Valoarea acesteia este estimată la mai mult de 1 milion de dolari, imobilul fiind de o funcționalitate majoră. Mașinile cu valori de zeci și sute de mii de dolari din fața casei vorbesc de la sine despre
posibilitățile materiale ale familiei sale. De peste șapte ani de zile „învîrte” banii și construiește cu răspundere. Un român, o familie înțeleaptă, maramureșeni învățați cu greul, dar care au știut să-și ducă viața în limite de înaltă valoare. Nu pot uita grija cu care ne-a tratat familia Pop timp de 10 zile în Chicago. Nu pot uita palinca ardelenească, cîrnatul și șunculița, toate venite din România sau produse în propria fermă. Nu pot uita nici darul pe care ni l-a
făcut într-o seară splendidă: o călătorie nocturnă în jurul citadelei
Chicago, la bordul unei adevărate “nave” pe roți. Aveam să fim spectatorii, dar și eroii unuia dintre cele mai frumoase viziuni americane. Răsuflarea ni se tăiase. Chicago în nocturnă semăna cu o uriașă galaxie desfășurată atît pe orizontală, cît și pe verticală. Miliardele de lumini ne îngropau în viziuni stelare. Ne mișcam în șuvoiul de mașini sălbatice, amețiți de tot ceea ce ne înconjura.
Chicago nu doarme niciodată. Stelele reale își pierduseră importanța, strălucirea, stația terestră numită Chicago ne dăruia încă odată fantastica sa ființă…
După astfel de experiențe și trăiri nu mai poti rosti cuvinte…
Am reușit să văd interiorul cîtorva bildinguri: birouri, galerii, garsoniere și restaurante. Deși aflate la înălțimi impresionante, erau de o soliditate aparte. Ochii îți zburau undeva, pe sub tălpi. Străzile păreau firișoare infinite ce lăsau oamenii și mașinile-furnici să-și vadă de treburi. O garsonieră dintr-un bilding: 300 000 de dolari. Vilele din orașele dezvoltate pe orizontală au la dispoziție spațiul imens
al proprietății, al terenului – în speță. O vilă de 500 000 de dolari are o suprafață locuibilă de 100 – 300 metri pătrați, situată pe 2-3 nivele. Majoritatea vilelor sînt construite din lemn și adaosuri metalice. Construcțiile sînt finisate, ornate, împodobite, înnecate în flori ornamentale. Nimic nu lipsește. Tot confortul modern este asigurat. Cînd cumperi o vilă sub prețul de 300 000 de dolari este ca și cum ai cumpăra în România un apartament confort IV. Astfel se explică și valorile mari ale locuințelor americanilor. Dacă americanii au dreptul firesc la opțiune, românii nu au nici măcar opțiuni. Trist, dar adevărat…

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău” – Gheorghe Parascan

foto: fără explicație, rezultă din context

le de artă, cu bibliotecile, cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!