Băcuanii fac lobby pentru agricultura ecologică

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Lgumicolă Bacău (SCDL) aplică, în prezent, un proiectul „Promovarea agriculturii biologice (ecologice) la producătorii agricoli din județele Moldovei (Bacău, Neamț, Suceava, Iași, Vaslui, Vrancea și Galați), prin extinderea managementului producerii legumelor de consum și a semințelor biologice destinate culturilor legumicole”. Proiectul a fost aprobat anul trecut, dar finanțat mai tîrziu, de Ministerul Agriculturii și de Banca Mondială. „Vrem să sensibilizăm, prin acest proiect – a spus directorul stațiunii, Lucian Stoian – producătorii din cîteva județe în sensul promovării agriculturii biologice (ecologice). Facem instruiri cu producătorii agricoli, pe bază de suporturi de curs, prezentăm tehnici și metode de combatere a bolilor și dăunătorilor, tehnologii de cultură, soiuri și material săditor destinate agriculturii ecologice. în afară de acestea, programul mai prevede și activități de demonstrație”. SCDL Bacău face agricultură ecologică de circa 14 ani, pe suprafețe proprii, pentru mai multe culturi. Acestea și principiile agriculturii biologice au fost prezentate, la sfîrșitul săptămînii trecute, consultanților de la Oficiul Județean de Consultanță Agricolă și fermierilor din Bacău. „Elaborăm, în cadrul priectului, a mai spus Lucian Stoian – ghiduri pentru cultura legumelor și plantelor, broșuri și pliante. Programul trebuia finanțat de la 1 ianuarie, ar fi avut astfel alt curs și cred că am fi găsit amatori printre producătorii de legume să înființeze și loturi demonstrative. Dar finanțarea a venit abia acum o lună”.

De ce agricultură sau, mai bine zis legumicultură ecologică? Agricultura biologică – spune coordonatorul priectului de la SCDL Bacău – a apărut ca o filozofie în primul rînd, la începutul secolului trecut, în ideea că prin intensificarea producției agricole, prin mecanizare și exces de pesticide se va ajunge să deteriorăm mediul de lucru, de viață, mediul ambiant, hrana. Foarte multe dintre accidentele ecologice se datorează exceselor care au fost făcute, deci gînditorii de atunci au avut dreptate. Iar noi nu putem avea control suficient al substanțelor nocive în alimente. în urma filozofilor au apărut, însă, consumatorii, care și-au dat seama de aceste pericole. De aici și dorința de a se găsi pe piață produse neafectate chimic. Ca afacere, agricultura biologică a pornit de la consumatori. în momentul cînd a apărut cererea pe piață. Lucrurile au început să se miște, au apărut producători din ce în ce mai mari și mai avizați, dar care realizau aceste produse, la început, fiecare după conceptul lui.

La început a fost „o filozofie”

De fapt, producția biologică are precursori care au creat curente științifice, care se regăsesc astăzi și în practica agrobiologică, dar și în legislația în vigoare. Primul a fost un filozof austriac, Rudolf Steiner, care a elaborat conceptul de agricultură biodinamică – ramură care pune accent pe acțiunea forțelor cosmice și telurice. Naziștii au scos acest concept în afara legii, dar el s-a menținut și se practică și acum. âl practică o asociație de agrobiologie, Demeter, ale cărei produse sînt și cele mai bune și cele mai scumpe. Sir Albert Howard, din Anglia, pune la baza acestei agriculturi humusul și fertilizarea organică. A lucrat mult în India, unde a folosit potențialul local, privind utilizarea gunoiului în fertilizare, gunoi provenit de la vacile numeroase de acolo. Revenit în Anglia, a scris „Testamentul agricol”, în baza căruia a luat ființă una dintre cele mai importante asociații de agricultură biologică din Anglia și SUA, Soil Association. Alt curent vine din Elveția, de la profesorii H.P. Rush și H. Muller, care au dezvoltat ideea de agricultură biologică, din care au făcut o afacere. Au admis că fermele pot primi produse și din afară, nu doar din ele însele, fiind vorba de agricultura europeană. A folosit principiile agriculturii tradiționale, de la munte, și au pus bazele cooperativelor Muller, în Elveția. La noi în țară, agricultura biologică se face mai ales după principiul Rush – Muller.

Piața produselor bio are clienți

Produsele biologioce răspund cererii unor clienți, unor consumatori. S-a făcut și un studiu de viață, privind agricultura biologică, în șase orașe. „Am făcut un sondaj – a spus Lucian Stoian – și am constatat că 8% din populație ar fi dispusă să dea un ban în plus, să mănînce asemenea produse. Pentru că ele sînt mai scumpe. Dacă sînt 8% este foarte bine. Și cu mai puțin e bine, ar merita să facem asemenea producție. Piața bio, la export, este liberă, necontigentată. Nu sînt limite, se cere numai calitate. Și de aceasta trebuie ținut seama. Legumele sînt căutate mai mult chiar decît fructele și alte produse. Totuși, la o expoziție în Franța, l-am întrebat pe un producător de vin dacă vinde produsul lui mai scump. Am aflat, cu surprindere, că nu. Spunea că diversifică produsul după piață. Cumpărătorul avea de ales între vinul clasic și cel bio. La același preț, îl cumpără pe al meu și cîștig” – spunea el”. La unele legume, la noi, sînt condiții mult mai bune de producție decît la alții. Olanda, care vinde, 80 – 95% din producție, vinde și vinete bio. Vinetele nu cresc, la ei, pe cmp. Le chinuie, însă, prin sere, numai să aibă și producție bio. Or, la noi se pot face în cîmp. Prețurile la aceste produse sînt mai mari de la 1,5 la 3 ori. Cu toate acestea, sînt mai ușor vandabile și pentru că nu se cer dimensiuni standard.

Agricultura bio depinde mai puțin de finanțare

Principalul lucru pe care îl realizăm prin agricultura biologică este că nu poluăm mediul. „Subvențiile pentru agricultura biologică ar trebui să vină, astfel, de la Mediu, nu de la Agricultură – a opinat directorul SCDL Bacău. Pentru că nu se mai fac investiții de la buget pentru eliminarea poluării solului, apelor, a mediului în general”. Este important și că producătorii nu mai depind atît de mult de banii pe care îi au în buzunar. Imput-urile sînt mai mici. Un gospodar poate face o mare parte din produsele pe care le utilizează chiar în fermă: composturi, plante utilizate pentru combaterea dăunătorilor (prin extracte) etc. Deci, investiția cea mai mare este de inteligență și de muncă fizică. Mai puțin bani. Se muncește, însă, mai mult ca în agricultura convențională, spun specialiștii, dar producătorii au, ca recompensă, mediul de muncă nepoluant și o activitate reconfortantă.

România are un potențial natural mai puțin poluat

La noi, care nu am avut pînă acum o agricultură avansată, se pot identifica lesne perimetre nepoluate pentru agricultura bio. în plus, la noi, munca manuală în agricultură este o obișnuință, spre deosebire de Occident. „Există încă tradiția agriculturii țărănești și cred că e nevoie numai de tehnologii biologice și restricții de ordin legal” – spune Lucian Stoian. Acest fel de agricultură nu va cuprinde, însă, întreaga lume. Agricultura bazată pe chimizare are meritul fundamental că a redus riscul alimentar. Ea a făcut ca un producător să realizeze hrana a 70 – 80 de oameni, față de 7 – 8 acum 50 de ani. „însă, trebuie să fim un pic mai treji în agricultură, iar agricultura bio este o alternativă – crede coordonatorul de proiect. Elveția acum doi-trei ani avea 11% din suprafță în agricultură biologică. E important că tocmai ei fac asta, pentru că tot ei sînt cei mai mari producători de pesticide. Și-au dat seama, probabil, că se omoară singuri”.

Agricultorii bio se asociază

în lume există o organizație mondială a agricultorilor bio. în 1984, la Paris, s-a ajuns la concluzia că e nevoie de unitate și s-a creat Federația Internațională a Mișcărilor de Agricultură Organică – IFOAM. Ea a emis niște standarde de agricultură biologică. Ce nu se realizează conform acestor standarde nu este produs biolgic recunoscut. „în România, nu știu dacă mai există o autoritate națională pentru agricultură biologică – spune Stoian. Dar producătorii bio s-au asociat. Există Asociația Română de Agricultură Durabilă Fundulea, unde și noi sîntem, membri, Biotera din comuna Lunca de Sus (județul Cluj), Agroecologia Cluj. Intenționăm să facem și în Moldova o asociație, pentru cei care fac asemenea agricultură. Deja avem cereri din Vrancea”.

„Sănătatea omului este reflecția sănătății solului”

De ce agricultură biologică? „Să ne amintim ce spunea Heraclit, că „Sănătatea omului este reflecția sănătății solului”, iar acesta este motto-ul nostru – afirmă Lucian Stoian. Acesta este și obiectivul nostru principal”. în România, suprafața de agricultură bio a crescut, din 2000 în 2004, de la 17.438, la 75.500 de hectare. Cele mai mari suprafețe sînt pentru culturi furajere. Legumicultura a avut salturi, dar este mult sub posibilitățile noastre. A fost cultivată, prin 2002, o suprafață mai mare, dar nu s-a găsit piață externe. încrederea s-a pierdut și suprafețele au scăzut. E pe cale să crească, dar timid, pentru că produsele sînt perisabile. Avem, acum, 262 de operatori, din care 95 în producția animalieră, inclusiv apicultură. Numai în Suceava sînt foarte mulți, cu vaci de lapte. Dar 146 sînt în producția vegetală. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!