Scurt pe 2

Bîlciul mediatic

Cine nu a urmărit confruntarea Silviu Prigoană – Adriana Bahmuțeanu la OTV – un post de televiziune specializat în tot felul de cotonogeli dîmbovițene – „a avut ce pierde”, ca să fiu în ton cu directorul acestui post care folosește drept reclamă a emisiunilor la care participă în direct tocmai acest – deja – tocit leit-motiv. Dincolo de „contrele” și „upercuturile” verbale aplicate cu mai multă sau mai puțină tandrețe de cei doi combatanți de-a lungul a două emisiuni- maraton, un lucru nu l-a putut pricepe telespectatorul prins în capcana acestei dispute: în ce scop s-a difuzat acest bîlci mediatic neobișnuit chiar și pentru un popor oarecum familiarizat cu atmosfera de mahala balcanico-fanariotă cultivată cu osîrdie de vreo două secole și mai bine! Cei doi combatanți au ales să se dueleze în niște interminabile monologuri prezentate echitabil în două emisiuni separate (probabil pentru a înțelege oamenii cîte ceva din ceea ce li se întîmplă celor doi), disputa căpătînd pe alocuri aspectul absurd al unor destăinuiri tip spovedanie duhovnicească în care telespectatorul trebuia să joace rolul unui popă bun și tolerant în stare să-și sacrifice cîteva ore din viața lui personală spre a fi martorul unui talmeș-balmeș matrimonial și din care, în final, să înțeleagă… că nimic nu e de înțeles! (Atunci de ce dracu’ mai are loc dialogul!?)
Apoi, o a doua concluzie ce pare să reiasă din nebuloasa cotonogeală de familie este că cei doi sînt – și în același timp nu sînt soț și soție, de la un minut la altul stare lor civilă schimbîndu-se în funcție de umoarea de moment a celor doi… naratori distribuiți – după cum am mai spus – în emisiuni diferite. Tot ca o concluzie se desprinde din acest tărăboi conjugal cu indubitabile izuri… socoliste că cei doi se iubesc, dar se și detestă în aceeași măsură, că sînt hotărîți să-și reșapeze anumite sentimente cam tocite de uzura timpului petrecut împreună, dar în același timp să le adîncească uzura, regretînd anumite momente de tandrețe consumate „în exces”. Mai pe românește spus, s-ar și pupa, dar și-ar scoate și ochii în același timp. Sînt fericiți că soarta i-a făcut să se întîlnească, dar din același motiv la fel de nefericiți. De asemenea, în năbădăioasa confruntare dintre cei doi apar și numeroase condiționări: te-aș iubi dacă nu m-ar chinui migrena, te-aș iubi din toată inima dacă n-ar fi blestemata asta de ură, care întunecă tot ce-i frumos pe lumea asta! etc… etc. în răstimpuri, ghidușul Dan Diaconescu, care cu o diabolică viclenie țese tot felul de scenarii și dispute pentru a-și crește cu orice preț ratingul, mai intervine și el picurînd nițel gaz pe foc, afișînd prin veșnicul lui surîs o perfidie și un neastîmpăr de aghiuță pus pe rele, rătăcit cine știe cum printre niște pămînteni ușor retardați, taman buni de dus de nas, pentru că – nu-i așa? – „nici nu știți ce pierdeți!”

Horia Ioan POPESCUgrena, te-aș iubi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!