Structurile… „zimțate”!

Conform ultimelor date statistice, Rusia domină piața resurselor naturale, înscriindu-se printre principalii producători mondiali de fier, cărbune, petrol (2/3 în Siberia de Vest), aur, gaze naturale – estimate la 4,5 trilioane metri cubi, atît cît să acopere nevoile unei țări ca Marea Britanie pentru încă 45 de ani de-acum încolo, nichel, crom, bauxită, diamante ș.a. Avînd o suprafață cît a unui continent și o imensă rețea de transport, cea feroviară, dispunînd de 1,2 milioane salariați, ce reprezintă aproape 1 la sută din totalul populației, Rusia se transformă, treptat, într-o uriașă întreprindere capitalistă, cu uriașe concerne de stat stăpînind în bună măsură resursele sale energetice. Spre exemplu, rezervele de gaze sînt proprietatea „Gazprom” – cel mai mare și mai important concern de stat, care concentrează sub controlul său resursele energetice ale țării. Cu toate acestea, sistemul economic și cel politic din Rusia sînt departe de perfecțiune, ele avînd defecte tipice țărilor aflate la un nivel similar al dezvoltării economice. După rapoartele internaționale, în 1990 Rusia era – și este încă și astăzi – o țară cu venit mijlociu, cu un PIB anual pe cap de locuitor de aproximativ 8 000 de dolari, comparabil cu cel al Argentinei în 1991 și al Mexicului în 1999, bineînțeles la o putere de cumpărare asemănătoare.
Conform studiilor și analizelor efectuate, aproape mai toate democrațiile din această categorie au – așa cum explica un renumit politolog – o „structură zimțată”. Ceea ce se traduce prin guverne corupte, sisteme juridice politizate și o presă prea puțin liberă. Sigur că există mari diferențe între venituri, proprietatea e concentrată în corporații și performanțele macroeconomice sînt oscilante. O țară obișnuită, cu un venit mediu, nu este un loc sigur, corect sub raport social, unde să ai pura plăcere de a trăi. Nici o altă țară, în afară de Rusia, nu are atîtea arme nucleare și nu joacă rolul de pivot în afacerile internaționale.
Ordinea politică în Rusia s-a schimbat într-o oarecare măsură, partidele pro Putin fiind destul de populare, ținînd cont de faptul că venitul real al populației a crescut semnificativ de cînd el a venit la putere, prezența la vot a alegătorilor fiind ceva mai mare decît cea din alegerile ce au avut loc ultima oară în SUA. Cei mai puternici membri ai anturajului președintelui Putin provin din ce în ce mai mult din serviciile de securitate sau din armată – așa-numiții „miniștri ai puterii”, ce formează GOSKLANUL (clanul de stat), iar punctele lor de vedere le reflectă în modul cel mai clar originile. Putin și anturajul său speră ca într-o lume în care țițeiul și gazele devin mărfuri tot mai prețioase, care dictează alianțele globale, prin centrele sale de exploatare să restabilească influența geopolitică din timpul URSS. Putin încearcă din răsputeri să răstoarne situația care a dus la prăbușirea Uniunii Sovietice, descrisă de acesta ca „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut” și dorind la fel de mult revenirea Rusiei la puterea de odinioară în stil capitalist. într-o tăcere totală, așa cum stă bine unui fost KGB-ist, el a creat un imens consorțiu – denumit de același politolog „Kremlin SA”, care grupează un număr important de industrii strategice aflate sub controlul statului, al „miniștrilor puterii”. El este aproape convins că astfel va redobîndi puterea și influența deținute cîndva cu sprijinul nețărmurit al invincibilei Armate Roșii. Astfel, noua putere de la Kremlin reia în stăpînire toate importantele resurse, începînd cu cele care aparțineau companiei „Yukos” a lui Hodorovski, zăcămintele de care beneficiază Rusia fiind pentru liderul rus ceea ce armele nucleare erau pentru Uniunea Sovietică. Uriașul concern de stat, care este „Gazprom” și care este și cea mai mare companie din Rusia, dispune de o cincime din rezervele de gaze ale planetei, activul său fiind evaluat, conform statisticilor, la peste 55 miliarde de lire sterline! Cine credeți că este președintele consiliului directorial? Nimeni altul decît șeful staff-ului prezidențial al lui Putin. De asemenea, vicepremierul în funcție este președintele consiliului de administrație al căilor ferate rusești, iar mîna dreaptă a lui Putin, cel puțin pentru moment, fost agent KGB, este președintele în funcție al giganticei companii petroliere de stat „Rosnejt”. Un alt apropiat colaborator al președintelui rus, fost și el agent KGB, este președintele unei companii din domeniul apărării antiaeriene, cît și al companiei civile aeriene „Aeroflot”. Și exemplele pot continua, ele incluzînd și nume care dețin canale media. Marea problemă pentru țară este, însă, potrivit declarației unui sociolog rus, cea a persoanei care poate pretinde postul de președinte în cursul alegerilor din 2008 nu numai din punct de vedere al ambițiilor politice, dar și al încrederii populației. Dar pînă atunci clanul de stat, împreună cu al său președinte, consolidează democrația în Rusia consolidîndu-și în primul rînd puterea și poziția.

Romulus Dan BUSNEAe aproximativ 8 000 de dolari, comparabil cu cel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!