Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Eupliu
Oamenii îi numesc norocoși pe cei ce pot să dobîndească bunătățile lumii. Dar fericiți sînt cei ce le dau pe toate pentru Hristos și sînt lipsiți de orice mîngîiere omenească, tot pentru Hristos, astfel izbutind să se afle mereu în Hristos, zi și noapte, în mîngîierea Sa dumnezeiască, cea care de multe ori e atît de mare, încît unii îi spun lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu se poate suporta deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică”. Oamenii numesc norocoși pe cei ce au funcțiile cele mai înalte și cele mai mari case, deoarece aceștia au toate posibilitățile și se mișcă ușor. Dar fericiți sînt cei care au numai cuib, în care se cuibăresc, și puțină hrană și îmbrăcăminte, după dumnezeiescul Pavel; în felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă, folosind pămîntul drept scăunel, ca niște copii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflîndu-se mereu alături de Dumnezeu, Bunul lor Părinte.
Oamenilor li se par norocoși cei care, îmbătîndu-se, se socot ajunși generali și miniștri, fie numai și pentru puține ceasuri, și mult se bucură ei de aceasta. Dar fericiți sînt cei ce și-au omorît omul cel vechi și s-au imaterializat și au izbutit să devină îngeri pămîntești prin Sfîntul Duh și au aflat caneaua cea dumnezeiască a raiului, din care beau și se îmbată continuu cu vinul cel din rai. (Constantin GHERASIM)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.