Fotbalul și cenușăresele

Eduard ADAM

Fotbalul este privit de români ca un sport rege. Pe orice canal de știri comuți, seară de seară, emisiunile în care se discută despre fotbal te invadează. Despre gimnastică, handbal, volei sau tenis, abia dacă mai auzi. Cît despre badminton, canotaj sau alte ramuri sportive, aproape deloc. Nu spun că nu-mi place fotbalul. Ba dimpotrivă, mă uit cu drag la un meci dintre echipele mari ale lumii. Sînt adevărate spectacole. însă, așa cum spuneam, nu ai noștri sînt protagoniștii. Și-atunci mă tot întreb de ce acordă ziariștii atîta importanță fotbalului autohton?! Cele mai multe echipe de pe la noi au o prestație lamentabilă. Lumea fotbalului românesc e mai degrabă măcinată de scandaluri despre blaturi, șpăgi și alte asemenea. Și-atunci, care-i marele atu al acestei ramuri sportive?! Ce-aduce ea bun celor cărora li se bagă permanent pe gît fotbal cu nemiluita?

Vreau să și argumentez ce-am spus mai înainte. De exemplu, cluburile românești au avut ani buni în care n-au prea avut acces în lumea bună a fotbalului. Așa că, din acest punct de vedere, numele României n-a fost prea des pomenit în lumea largă. Nici fotbaliști valoroși n-am mai dat, de cînd a apus generația de aur. Toate astea nu-s doar ideile mele… Știe toată lumea că aceasta-i trista realitate. Și naționala a intrat într-un con de umbră de cîțiva ani. Nu mai izbutim nici o calificare la o competiție majoră. Trăim cu speranța, la fiecare început de calificări, dar finalul ne readuce cu picioarele pe pămînt. Cu alte cuvinte, fotbalul nu ne mai reprezintă pe plan internațional.
Eu cred că atunci cînd urci un sport pe treapta cea mai înaltă, te bazezi pe ceea ce aduce el bun unei nații. Fotbalul românesc, din păcate, poate fi catalogat oricum, numai etalon pentru România, nu. Nu mai e ce-a fost cîndva. Mai degrabă ar merita gimnastica să devină regină. Aceste copile care s-au perindat pe la lotul național ne-au adus zeci de medalii din cel mai strălucitor metal. Tenismenii români au fost și ei printre primii ai lumii. E drept, nu pentru multă vreme, dar au fost acolo. La fel, canotorii sau boxerii. Ce să mai zic despre înotători, care și ei, mai ales în ultimii ani, ne-au adus atîtea bucurii. Despre toate aceste performanțe, însă, jurnalele de știri cu greu mai spun cîte ceva. Și-atunci, doar la competiții majore. Nu cu ei încep însă jurnalele de știri. Primul apare Mutu – cu care, sincer, n-am nimic – care a mai deschis o carte ori s-a despărțit de a șaptea amantă și a decis să se însoare. Și se discută, măi frate, ore-n șir despre viața omului, ori despre fractura suferită de alt mare fotbalist – nu-mi vine acum un nume în minte – care în ultimele prezențe la națională n-a izbutit mai nimic.

Nu pretind c-aș cunoaște prea bine acest domeniu și, oricum, departe de mine intenția de a da lecții colegilor care despre asta scriu zi de zi. însă cred că și aici ar trebui mai atent stabilite ierarhiile. Să fie scoase în față doar valorile. Cînd faci ceva valoros trebuie să fii pe prima pagină. Dar numai atunci, nu și șapte ani după aceea, deși n-ai mai reușit mare brînză în acest interval. Doar așa cred că se pot naște valori. Oameni care să lase ceva în urma lor. în cazul sportului, performanțe. Nu scandaluri despre droguri sau multele amante. un nume în mint

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!