Români în lumea largă – corespondență specială

Chincoategue Island – sclavia frumuseții

Constat că nu de puține ori amintirile „de-acasă” se suprapun unor întîmplări reale ce se petrec, peste ani, pe alte meleaguri uneori chiar foarte îndepărtate. încă de mic copil mama mă purta cu ea în drumurile ei prin Bucovina, apoi am plecat neștiut de nimeni prin țară, fugind de banalități și căutînd ineditul. Lucrînd la ICAS Hemeiuși peste 12 ani de zile, am avut ocazia să străbat mii de kilometri de drumuri, să traversez orașe și păduri, dar niciodată nu mi-a fost dat să văd și să trăiesc într-o lagună. Chincoategue Island, locul nostru de concediu, oferă un peisaj lagunar. Zeci de canale o străbat, iar sute de insulițe o împodobesc atît pe luciul bălților, cît și al canalelor și golfulețelor. Aici, în Statele Unite, după ce am întîlnit uriașele construcții din Chicago și m-am bucurat de liniștea serilor de pe malurile Potomacului împodobit cu miliarde de licurici, din Washington, a urmat experiența în mediul lagunar al
localității Chincoategue Island. Vilele, ale căror valori locale depășesc 6 – 8 sute de mii de dolari, înălțate pe butuci uneori mai înalți de un metru, oferă o priveliște senzațională asupra lagunei de neuitat. Răsărituri și apusuri de soare, unice în colorit și spectaculozitate, te acaparează lesne în sclavia frumuseții. Pescărușii sînt pretutindeni, însoțitori nedespărțiți ai lumii
oceanice. Apele Atlanticului ți se înfig pînă sub streașină, aducînd cu ele peștii “albi”, “albaștri”, de “aur” ori “negrii”. Deși par stătute, apele ce îmbăiază toată această zonă, punînd parcă la murat întreaga lume, sînt străbătute de curenți oceanici mai mult sau mai puțin ascunși. Acolo unde curenții se reduc doar la un simplu schimb sangvin între canalele interioare și ocean s-au supradezvoltat populațiile de… crabi. Milioane de ființe ce ajung la lungimi de 15-20 cm, asemănătoare unor păianjeni uriași dotați de mama natură cu clești ascuțiți, gata să te fărîme și să te ciugulească pînă la dispariție, colcăie prin aceste ape în căutarea hranei. Fără a avea vreun Dumnezeu, au un singur scop, acela de a-și pune în valoare cleștii zimțați, multiplele piciorușe, apetitul sexual. Cu trupuri ca de tancuri miniaturale, alcătuiesc un popor beligerant, neiertător. Au, însă, un mare dușman: omul de pe țărm; acesta, cu o sfoară de care a agățat un rest de carcasă de pui, sau cu capcane metalice, îi vînează fără milă, decimind mai ales masculii pentru a-i consuma ca
delicatese la mesele restaurantelor sau ale vizitatorilor. Zilnic îi cad pradă omului mii și mii de crabi. Prinși, poate, prin cea mai simplă metodă; se agață atît de bine de momeală, încît preferă să fie scoși din apă decît să îi dea drumul și sfîrșind în oale cu abur sub presiune. Se aburesc astfel circa 25 de minute, după care – roșii „de furie” – sfîrșesc prin a servi drept aperitiv la masa americanului ce
s-a zbătut un an de zile pentru a ajunge pe aceste meleaguri fantastice, în concediu. Și cum și noi sîntem în concediu, și cum
la rîndul nostru am studiat mai întîi problema preparării crabilor, ne-am așezat într-o bună zi pe malul așezării Oyster Bay, aflată la cîțiva pași de vila închiriată, cu cîteva sfori și capcane pe care le aruncăm la circa un minut-două în apele sărate fremătînde și scoatem unul după altul crabii hapsîni prinși de bucățile de carne de pui, ca niște cîrlige de întins rufele. în doar un ceas aveam să prindem numeroși masculi cu dimensiunea legală. Femelele și puii de crabi sînt aruncați înapoi pentru ca numărul acestora să nu scadă. Se pare că această tehnică de pescuit nu afectează aproape deloc populația de crabi, apele acestor zone oceanice lagunare colcăind de milioane de purtători de clești amenințători. După ce ne-am văzut cu o rezervă bunicică, am pus crabii, de vii, în oala cu aburi, după metoda clasic utilizată și, după cîteva zvîcneli, au început a se înroși. Cînd sînt gata îi servim la masă cu tot dichisul unei curiozități culinare exotice. Mîncare de lux, crabii din Chincoategue Island ne-au dat ceva bătaie de cap: delicatesuri cu aspect amenințător, un ansamblu de piese ce trebuiau dezmembrate, curățate,
defrișate de carnea fragedă. Ciocănelul pentru crabi era nelipsit. Părțile tari cădeau pradă acestuia, lăsînd carnea firavă, albă și ușor dulceagă să se ițească din carapacea crabilor căzuți la datorie…
Bucătăria se umpluse de un miros cu iz ciudat: din oala cu aburi ieșeau serii după serii de crabii roșii, care pe localnici îi imbie la o masă cu adevărat copioasă. Sute de localnici și de vizitatori își rezervau, zilnic, ocupația de a prinde și pregăti aceste bestii cu clești. Un singur inconvenient: pentru a înfuleca o porție respectabilă de crabi ai nevoie de ceva vreme, timp în care trebuie să iei fiecare picioruș, fiecare carcasă la pigulit sau supt. Tocmai acest fapt îl face, de obicei, pe americanul de la oraș să se răsfețe cu o astfel de masă în concediu sau într-un weekend furat din timpul acordat muncii.
Pe lîng colțul acesta de Paradis numit Oyster Bay aveam să străbat și malurile unor ape lagunare cu nume la fel de specific americane: Toms Cove, Assateague Channel sau Assateague Bay. Aceste
ape sînt pline de surprize. Faptul că prin ele trec curenții oceanici le fac tentante nu numai la pescuitul de crabi, ci și la pescuitul multor specii de pești de care am auzit pînă în prezent doar din cărțile de călătorii. Și să nu uităm că aceste locuri se află nu departe de Triunghiul Bermudelor, locul în care apele ascund cele mai mari taine ale universului paranormal!…
Acest popas vremelnic, de reconfortare, pe Chinecoategue Island
avea să fie doar o mică întîmplare dintr-un concediu minunat. Urmează să vă descriu alte întîmplări, ca pescuitul în largul lagunei, plaja oceanică din Assateague Beach, minunile din vila închiriată,
apusurile și răsăriturile reflectate în apele oceanice, parcul de distracții și cîte și mai cîte minunății ce fac deliciul continentului american!

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău” – Gheorghe PARASCANupuri ca de tancuri miniaturale, alcătuiesc un popor bel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!