Punctul pe „i”

Managementul dezastrelor, cercetarea științifică
și reforma curriculară

Unii au pierdut deja numărul (real) al războaielor mondiale care macină omenirea în finalul epocii moderne și începutul celei postmoderne. Într-o lume deja globalizată fiecare conflict implică aproape întreaga populație a planetei, transformîndu-l într-un „bellum omnium contra omnes” (toți se luptă cu toți).
Despre războiul informațional – specific erei informaționale și societății bazate pe cunoaștere – se poate spune că este unul mondial și încă unul de lungă durată. Terorismul este o formă de război care a afectat, practic, toate țările și zonele mapamondului. Cele două războaie au chiar elemente comune. Terorismul global este o formă concretă de război informațional în care rezultatele se conturează în funcție de volumul informațiilor și de calitatea managementului acestora. Managementul informației este deja o disciplină academică ce se predă la masterate organizate chiar și în urbea noastră, conferind Bacăului un important loc în clasamentul adaptării învățămîntului la nou și la cerințele actuale ale pieței. Tocmai asupra acestui aspect aș dori să insist în continuare, știut fiind că reforma curriculară este un proces în derulare, iar de conținutul acestuia depind gradele de bunăstare, de siguranță și de succes ale absolvenților diverselor forme de educație. Mai mult chiar, educarea educatorilor apare ca fiind esențială în procesul de adaptare curriculară continuă. Dar cine ar trebui să-i educe și să-i informeze pe educatori? În opinia mea, cercetarea științifică este aceea care are ca principală menire oferirea de elemente de noutate atît în plan curricular, cît și informațional. Formula ideală este ca fiecare profesor să aibă și o activitate de cercetare. Un profesor bun este, inevitabil, și un cercetător bun. Imaginea profesorului (de liceu sau de rang universitar) care repetă zeci de ani la rînd aceleași lecții, cu aceleași structuri informaționale și cu aceleași (vechi) metode ar trebui să fie una din ce în cea mai rară…
Despre războiul meteo se scrie deja mult și se va scrie și mai mult. Rachetele antigrindină reduc riscul ploilor cu gheață, dar la fel de bine există tehnici care amplifică acest risc. Pe lîngă evidentele modificări climaterice la scară planetară, cercetările militare nu obosesc în a găsi mijloace de declanșare a unor dezastre naturale. Nu vreau să cad în capcana unor povești SF, dar adesea realitățile au bătut imaginația… Dezastrele devin tot mai mult și mai clar regulă, iar perioadele de liniște și de evoluții calme și previzibile devin excepții.
În aceste condiții, managementul dezastrelor apare ca o disciplină de învățămînt de prim rang. Desigur, trebuie păstrate proporțiile. La învățămîntul obligatoriu pot fi oferite viitorilor absolvenți cunoștințe generale de prim ajutor, de supraviețuire, de organizare a activităților de salvare etc., iar la formele specializate de învățămînt superior (licență și masterat) ar trebui să fie oferite cursuri pentru viitorii profesioniști în managementul dezastrelor. Aviz decidenților din ministerul de resort, dar și celor din administrațiile locale care pot să intervină în structurile curriculare în anumite procente.
Pentru județul Bacău – județ expus inundațiilor și alunecărilor de teren – ar trebui ca populația să fie în permanență instruită pentru a putea să acționeze în cunoștință de cauză, în primul rînd preventiv și – în caz de dezasru – să acționeze corespunzător. Dar, în primul rînd, administrațiile locale ar trebui să aibă specialiști instruiți și organisme care să fie rapid activate în cazuri de urgență. Pentru a nu rămîne la nivelul ipotezelor și al presupunerilor sugerez celor însărcinați cu asemenea activități să caute pe internet „Disaster Management” și vor avea, instantaneu, o impresionantă documentație. Esența acesteia o constituie colaborarea strînsă între dimensiunile strategică, militară, financiară, logistică, medicală, de pompieri, de salvare, de transport, de asigurare cu alimente etc. Cred că facultățile de management ar trebui să ofere informații pe această temă, iar cercetarea să fie orientată (și finanțată!) spre asigurarea cu informații și deprinderi care să permită organizatorilor și populației să facă față viitoarelor încercări.
Politicile de educație și de cercetare vor trebui să facă front comun cu politicile de administrare locală, cu politicile de sănătate și de securitate – toate acestea conferind conținut și substanță ideii de politică, în general, și de politici publice – în special.

Catinca PIPER
război infor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!