„Zilele Bacăului” – două istorii și actualitatea

Ieri, 6 octombrie, a debutat o nouă ediție a festivalului anual numit de organizatori „Zilele Bacăului”. Un festival „cum altul n-a mai fost!”, ne asigură aceștia și care costă municipalitatea mai multe miliarde de lei (vechi). Care este opinia unora dintre băcăuani în legătură cu acest gen de manifestare? Iată ce ne scrie unul dintre inițiatorii festivalului:

Ce-am gîndit și ce-a ieșit!…

Ziua de ieri are, pentru băcăuani, o semnificație istorică deosebită: s-au împlinit 597 de ani de la prima atestare documentară privind existența Bacăului ca oraș-tîrg medieval de tip urban. Pornind de la acest eveniment, în toamna anului 1997, adică în urmă cu 8 ani, un grup de intelectuali băcăuani, îndeosebi istorici, organiza – în sala de conferințe a Protoieriei Bacău, o reuniune științifică consacrată celor 589 de ani de la emiterea Privilegiului Comercial al lui Alexasndru cel Bun către negustorii lioveni (Polonia) prin care se stipula, printre altele „vama de la Bacău”, ceea ce presupune deja existența unei localități dezvoltate, de tip urban (oraș-tîrg). Organizatorii acelei reuniuni (printre care m-am numărat) au fost profesorii Viorel Căpitanu, Alexandru Artimon, Ioan Mitrea, Ioan Morariu, Rodica Șerbănescu, Vilică Munteanu, Ioan Ungureanu, Elena Artimon, dar și viceprimarul Dragoș Benea. Aceștia au formulat, atunci, propunerea – aprobată ulterior de Consiliul Municipal – ca începînd cu anul 1998 (la împlinirea a 590 de ani) să se sărbătorească „Zilele Bacăului”. în concepția inițiatorilor propunerea se fundamenta pe: organizarea unei săptămîni (6 – 12) octombrie, în fiecare an, care să includă: sesiuni deschise ale Consiliului Municipal și celui județean cu dezbateri publice privind evoluția, organizarea și dezvoltare orașului; sesiuni și simpozioane științifice axate pe tematici cu conținut băcăuan și național; instituțiile cultural-artistice să organizeze spectacole și expoziții care să reflecte preocupările băcăuanilor din toate domeniile de activitate; instituțiile de învățămînt de toate gradele să organizeze cursuri și lecții deschise în interiorul acestora și în sistem de interinstituții; locurile și însemnele cu valoare istorică, cultural-educativă să fie reliefate prin acțiuni explicative atrăgătoare; organizarea de schimburi de invitați din țară (îndeosebi cu vecinii), cît și din străinătate prin stabilirea de legături durabile, de genul „înfrățiri”; tipărirea de afișe cu programele stabilite, iar publicațiile, studiourile de radio și cele de televiziune, locale, să reflecte cît mai fidel aspectele sărbătoririi; întîlniri ale demnitarilor (deputați, senatori, consilieri etc) cu populația băcăuană pe diferite teme legate de trecut, prezent și viitor; prezentarea de realizări și formularea unor deziderate; prezentări (decente) de spectacole cultural-artistice, patriotice, cu accentul pe formațiile băcăuane (locale, județene) și evitarea sau limitarea aducerii unor trupe eterogene și costisitoare; realizarea de economii pe această bază, mai ales în acest – cu calamități și dezastre naturale – fonduri care să fie dirijate spre cei lipsiți de adăposturi și de hrană. A aloca două miliarde de lei pentru aducerea unor trupe muzicale mi se pare exagerat, în condițiile în care este nevoie de fonduri importante spre alte utilizări. Am mai prous, de asemenea: fiecare an sărbătorit să poarte un simbol, un reper (o statuie, un bust, o publicație, un spațiu amenajat special – un parc de joacă pentru copii, un stadion etc) care să rămînă peste timp și care să-și pună amprenta peste acel an și peste acea administrație; organizarea unor tîrguri cu produse destinate vînzării – în special obiecte de artizanat cu specific local – care să ofere orașului o nouă identitate. Atunci cînd – la 9 decembrie 2004 – am propus sărbătorirea a 75 de ani de cînd Bacăul a fost ridicat la rangul de municipiu prin Decret Regal incluzînd și comunele Letea Veche, Șerbănești, Gherăiești, Podul de Fier (cartierul CFR), nu au fost luate nici un fel de măsuri pentru ca momentul respectiv să fi fost punctat corespunzător; nu a rămas nimic în conștiința băcăuanului despre valoarea istorico-administrativă a evoluției urbei sale.
Peste trei ani, adică în 2008, cînd probabil vom fi și membri ai Uniunii Europene, Bacăul va împlini 600 de ani de existență atestată documentar. Cred că evenimentul trebuie încă de pe acum gîndit și pregătit. Cu atît mai mult cu cît posteritatea ne va judeca după ceea ce facem acum și pe care le vom transmite generațiilor viitoare.

Prof. dr. Jean CIUTĂăcăuani,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!