Amintiri din timpul școlii

Un buchet uriaș de gladiole. Asta i-a dăruit Radu Ababei, actualul inspector școlar general, învățătoarei sale, Maria Moisă, în prima zi de școală. „Mama a ținut morțiș să merg cu gladiole în prima zi de școală. Pentru ea, astea erau cele mai frumoase flori de pe pămînt.
Nu conta că erau mai înalte decît mine. Erau mari, erau frumoase, așa că era un buchet cu care mă puteam mîndri”, își aduce aminte acum Radu Ababei.
Pregătirile au fost făcute cu mare grijă cu cîteva săptămîni înainte. „âmi aduc aminte că uniforma mi-am cumpărat-o de la fostul magazin Punguța, care se afla în clădirea în care este acum magazinul Intermeridian. Am probat atîtea uniforme, pînă am găsit una care să îmi vină impecabil. Tata a fost militar de carieră și avea pretenția ca toți să arătăm ca scoși din cutie. Dacă o cămașă nu era călcată coală de hîrtie și nu stătea dreaptă atunci cînd o puneai în piocioare pe podea, nu era bună de îmbrăcat. Așa arătam și eu în prima zi de școală. Nici nu puteam să mă aplec de scrobit de eram”, își mai aduce aminte Radu Ababei.
Multe lucruri ar trebui să își aducă aminte Ghiorghi Iorga, fostul
inspector școlar general și actualul director al Colegiului Național
Ferdinand I din Bacău. Pentru toată suflarea satului Nănești, din
comuna Parincea, începerea școlii era un eveniment cît se poate
de important și tocmai de aceea era pregătit cu toată atenția. Copiii
erau tunși, li se luau încălțări noi și erau duși la croitorul din sat
pentru a li se face uniforme noi de școală. „Erau niște sarafane
lungi pînă la genunchi, confecționate dintr-o pînză mai plină, în
carouri mici, alb – albastre și care se încheiau în nasturi, la spate.
Tot la spate se prindeau și bretelele cu care eram prins la pantalonii
pe care îi purtam în prima mea zi de școală. La sfîrșitul orelor, cînd
ni s-a dat drumul să plecăm acasă, aveam de rezolvat mai întîi o
problemă urgentă, așa că am rugat pe cineva să mă ajute să îmi
desfac sarafanul la spate. N-am găsit pe nimeni și, cum singur n-
am reușit, am luat-o la goană pînă acasă, de frică să nu mă fac de
rușine pe drum. N-am reușit să alerg suficient de repede, așa că
inevitabilul s-a produs. Pantalonii mei erau buni de stors cînd am
ajuns acasă. Am început să plîng și, de rușine, i-am zis mamei că
nu mă mai duc a doua zi la școală. S-a căznit mult mama să mă
convingă că, în afară de mine, nu știe nimeni ce am pățit și că îmi
este rușine degeaba. Abia cînd mi-a zis că ăsta e semn de noroc și
că o să fiu băftos în viață, m-am lăsat convins că pot să dau, pe mai
departe, ochii cu domnul învățător”, își amintește Ghiorghi Iorga.

Episcopul Ioachim Băcăuanul nu-și uită prima zi de școală

Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Episcopiei
Romanului, participă în fiecare toamnă la deschiderea anului școlar. Este unul dintre momentele în care retrăiește emoția primilor pași ca elev, în anii, ’60, cînd, alături de surorile mai mari, lua drumul școlii din Stănița, județul Neamț. „âmi amintesc foarte bine prima zi de școală. Parcă era ieri. A fost o perioadă obscură, în 1962, cînd se finaliza colectivizarea. însă erau dascăli care reușiseră să treacă peste greutățile momentului și să revină la catedră. Oameni extraordinari, care și-au pus amprenta asupra noastră, a celor dornici să învățăm, să devenim ceva în viață. L-am avut învățător pe domnul Leahu, un dascăl în vîrstă, care fusese și învățătorul tatălui meu. Era un om deosebit, a cărui figură îmi amintește în permanență de cea a marilor învățători consemnați în scrierile clasicilor noștri. Atunci, în prima zi, n-aș putea spune că am avut emoții sau că îmi era teamă. Nu m-a însoțit nici unul dintre părinți, ci m-am dus împreună cu două dintre surorile mele, care erau deja eleve – Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul a avut șapte frați. Mă îndreptam spre școală și avem sentimentul că mă duc la copiii cei mari. Mă simțeam ca un lider”, ne-a povestit sfinția sa.
Emoțiile care nu i-au fost date ca elev în clasa I-a, le trăiește cînd
binecuvintează începerea anului școlar și cînd vorbește în fața
dascălilor și copiilor. „Am mai multe emoții acum, după 40 de ani,
cînd vin în fața copiilor și a dascălilor, în calitatea pe care o am. La
Stănița am deschis anul școlar în urmă cu doi ani, alături de
secretarul de stat pentru Culte din acea vreme și de autorițăți. Am
fost emoționat pentru că mă reîntorceam în școala natală”, a recunoscut episcopul-vicar. în fiecare școală în care merge, Ioachim Băcăuanul le lasă micuților și cîte o iconiță. (Elena SOLOMON, Constantin GHERASIM) Este unul din momente în care retrăiește emoția
primilor pași ca elev, în anii, ’60, cînd, alături de surorile mai mari,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!