Nea Bibică, clovnul fără vîrstă

Fumează pipă, joacă biliard și va împlini, în scurt timp, 91 de ani. A crescut într-un orfelinat și a fost prizonier pe cele două fronturi. A lucrat și în comerț, și a fost și pompier, dar cel mai mult i-a plăcut să binedispună lumea. Și a făcut-o cum a știut el mai bine. Zeci de ani s-a străduit din răsputeri să-i facă pe oameni să rîdă. De la mic, la mare. Pe cei mici îi bucură și acum. Cînd intră în pielea lui Moș Crăciun, simte că întinerește. I-a binedispus și pe cei mari, jucînd rolul lui „August Prostul”, adică șturlubaticul clovn care e în stare de orice, numai să îi facă pe spectatori de la circ să se tăvălească de rîs. în ciuda vîrstei, el dă dovadă de un neastîmpăr care i-ar face să crape de ciudă pe cei mai tineri. I se spune ‘nea Bibică, dar numele lui este Dragomor Dragomir. Nu este greșeală de redactare. Nea Bibică spune că îl cheamă de două ori Dragomir, să fie clar la toată lumea și să nu se uite.

Cînd avea puțin peste 20 de ani, s-a lipit de un circ, unde i s-a propus să fie clovn. La început a întors spatele ofertei, pentru că i se părea ciudat să fie „de rîsul lumii”. Dar insistențele directorului de circ l-au făcut să încerce. Și a văzut că merge. Chiar dacă a trebuit să lucreze „pe viu”, adică fără elemente de siguranță, centură sau plasă. „M-am atașat de circ pentru că trebuia să cîștig o bucată de pîine. Eu am rămas fără părinți, cînd aveam un an, și am fost crescut în orfelinatul «Principele Mircea» din Hemeiuș. Eu consider că Dumnezeu m-a înzestrat cu harul ăsta. Munca pe care am făcut-o eu nu se cumpără și nici nu se vinde. Am dat viață la o lume întreagă. Cunosc viața de teatru de prin 1929, cînd în locul teatrului de acum era un cinematograf. Mi-am îmbogățit conștiința pentru că am fost singur”, povestește ‘nea Bibică.

„Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă !”

Timp de 37 de ani, ‘nea Bibică a fost salariatul Teatrului din Bacău.
Cînd se împacheta în haine de clovn, ‘nea Bibică lăsa supărările personale la o parte. „Munca unui clovn nu este atît de simplă pe cît pare. Oamenii din sală nu trebuie să știe că ai supărări. Replicile trebuie să îți vină pe moment. C-așa e viața de artist: noaptea vesel, ziua trist”, a pus punctul pe „i” clovnul. El a mai spus că gluma l-a remontat întotdeauna și că laudele oamenilor i-au adus bucurie mare.
Nu are astîmpăr nici acum, la cei 90 de ani. Cît e ziua de lungă este într-o continuă mișcare. „Eu nu pot să stau acasă. Fac muncă de teren. Dacă vine Moartea acasă, nu trebuie să mă găsească. Las’ să mă mai caute”, spune omul într-o doară. Nea Bibică este și acum un om vesel. Nu l-a părăsit nici simțul umorului, ba chiar are și o memorie demnă de invidiat de alte persoane ajunse la vîrsta lui. El susține că mișcarea și voia bună l-au ținut în formă. Și, ca să facă o demonstrație, a rostit cîteva cuplete pe care le-a spus în diverse ocazii. „Cînd e vorba de o adică , înainte mă’, Bibică, Fără frică, Dar cînd e să intri în foc, Stai pe loc, Pam, Pam”, ne-a rostit pe nerăsuflate Bibică. (Bianca TOMESCU) de alte pers

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!