Lupta pentru supraviețuire la Asău

Comuna Asău a fost una dintre cele mai grav afectate de inundațiile din acest an. De altfel, după statisticile autorităților, pe o scară a celor mai grav lovite de furtuni și ploi, această comună ar fi a doua ca pierderi înregistrate. Nu mai puțin de 143 de locuințe au fost luate de puhoaie. Asăul e al doilea în top numai din această perspectivă, fiindcă, în rest, dezastrul are aici alte dimensiuni. în primul rînd din cauza distrugerilor infrastructurii. Odată măturate de ape, drumurile, podurile, casele și grădinile oamenilor, în urmă a rămas un relief selenar, în care rolul de vedetă îl au stîncile de zeci de tone cărate din munți în sate. Acestea nu vor putea fi scoase din peisaj decît cu utilaje foarte puternice, ori niciodată. Ici – colo, se văd doar porțile din ceea ce înainte o fi fost o gospodărie. Culmea ironiei, pe porți, singurele rămase în picioare, au rămas neatinse numerele poștale. Și asta nu-i tot.
Distrugerile provocate de pîrîul Asău au fost atît de mari, încît au dus la modificarea reliefului din zonă chiar în timpul inundațiilor. Acum încep să se facă vizibile și alte efecte ale cantităților excesive de apă: dealurile neprotejate de vegetație forestieră au luat-o la vale. în sate, oamenii încearcă să-și readucă viața la normal, iar lupta pentru supraviețuire este crîncenă. Scrîșnind din dinți, înjurînd autoritățile și birocrația, oamenii muncesc la reconstrucție. âși toarnă temeliile, își ridică gardurile, chiar dacă în curte nu a mai rămas nimic. âși mai repară un acoperiș sau un perete prin care a trecut un buștean. în ciuda eforturilor considerabile, puțini sînt cei care se hazardează să spună că vor locui la iarnă în case noi. Oricum, oamenii nu-s la fel de optimiști ca autoritățile, care vin, văd și pleacă.

Izolați de ape, uitați la ajutoare

Barta, Apa Asău sau Șanta, satele izolate la inundații, n-au primit decît ajutoarele aduse cu elicopterele. Adică alimente și apă minerală. în rest, bunuri electrocasnice sau alt fel de ajutoare n-au mai ajuns la ei, pentru că nu existau drumuri. Oamenii nu acuză pe nimeni pentru asta. Remarcă doar nedreptatea și spun că cei care au beneficiat de cele mai multe dintre bunurile trimise de semeni de pretutindeni au fost cei din centrul comunei Asău, care n-au avut nici un neajuns de pe urma inundațiilor. Sătenii s-au apucat de treabă și robotesc prin gospodăriile încă pline de mîl și nisip. „Ce s-aștept, doamnă? Pomana lor?! Aici sîntem la munte, vine iarna peste noi azi-mîine, și ei abia au început să aducă materiale de construcție. Să dorm așa, cu pereții casei sparți?! Am făcut împrumut la bancă și îmi văd de treabă”, ne-a spus un bărbat cocoțat pe casă. Nu este singurul în această situație, chiar dacă oamenii știu că în aceste condiții nu vor mai beneficia de ajutor de la primărie. Asta, pentru că materialele de construcție, cel puțin pe hîrtie, sînt urmărite pînă la ultimul fir de nisip de cei de la Agenția Națională a Locuințelor, care vor verifica modul în care au fost folosite. Cum pînă acum oamenii și-au achiziționat deja materiale, au făcut-o pe propriul buzunar.
„Vai de capul nostru, ne-am îndatorat la bănci pentru două vieți. Da’ nici nu puteam să-i așteptăm pe ei să se scarpine undeva pentru două cuie și trei scînduri. Nu vedeți că a venit iarna și ei abia au început să împartă bolțari și ciment?”, spun oamenii, scîrbiți de încetineala autorităților. „Pe-aici, prin Șanta, primarul nostru n-a trecut dinainte de inundații. L-a trimis pe Dinu, pădurarul de la primărie, să facă evaluarea. Și ăla a făcut din doi în doi, că atîta se pricepea. Eu cel puțin am rămas cu casa în picioare și acum îmi refac temelia de la gard”, ne-a spus Pavel Spiridon.

Spiritul de solidaritate a înviat adus de ape

Tîrziu, la cîteva luni de la inundații aveam să văd ceea ce credeam că a murit printre băcăuani: spiritul de solidaritate. 20 de familii din Beria, așa cum este conscută zona, s-au unit de mai bine de o lună și lucrează la construcția unui pod. Nu podeț, nu punte peste apă, ci pod în toată regula, cu contraforturi și cu fel de fel de socoteli. Oamenii s-au săturat să apeleze în zadar la primărie pentru a-i ajuta, fie și cu o volă, pentru a căra stîncile din care au alcătuit contraforturile. Alarmați de apropierea iernii și îngroziți la gîndul că nămeții i-ar putea izola complet, oamenii s-au unit și s-au pus pe treabă. Au luat de prin albie tot fierul beton și țevile aduse de puhoaie, au cumpărat materiale de construcție și cu un aparat de sudură, la care au atașat o butelie de aragaz, oamenii au făcut și armătura podului, peste care se poate deja trece cu piciorul. „Va fi gata peste vreo săptămînă, cînd vor putea trece și mașinile”, ne-au dat oamenii asigurări.
Ca la comandă, ei au început însă să-l înjure pe primar. Nemulțumiți că autoritățile nu i-au ajutat cu absolut nimic în efortul lor, sătenii mai au acum un motiv de supărare strașnic. „Au venit de la primărie și ne-au spus că ne dărîmă podul, pentru că nu are proiect și autorizație de la mediu. Să îndrăznească să vie, că le arăt eu”, ne-a spus mînios Dumitru Acălăcioaie, un bătrîn aprig, de 73 de ani. „Drept îi asta? Să ajung eu, la 73 de ani, să car stîncile cu mîna pentru că primarul spune că nu dă nici un utilaj, că nu am proiect? Uitați-vă cum aducem pietrele alea mari pe care le-am pus la picioarele podului! Le tragem cu caii, ca la ocnă”, ne-a povestit bătrînul. „De amendat au avut imediat glas, da’ a venit cineva de la primărie să ne întrebe dacă putem ieși din casele noastre? Dacă sîntem izolați?”, s-a revoltat și Dumitru Petroiu și alături de el toți ceilalți săteni.
Furia oamenilor cu greu putea fi trecută cu vederea. Și, cum toate acuzațiile curgeau într-un singur sens, am mers la primărie. Edilul, Ștefan Potoroacă, era plecat la Bacău, așa că n-am izbutit să aflăm și poziția lui. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!