Am auzit vorbindu-se foarte des despre Băsescu pe I. S. Sturza, unde se află sediile Casei Județene de Pensii și Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău. Ieri, paznicul și cu gardianul clădirii îl pomeneau din nou. Așa am tras concluzia că are aici o grămadă de admiratori. Discuțiile nu se leagă, însă, de Președinție, de UE sau de luptele sale cu toată lumea, ci de preferințele sale pentru resturi alimentare și mîncare pentru căței. Ba, unii spuneau că-i chiar cam lipsit de viață și jegos, dar bine hrănit.
„Probabil lenevește într-un cotlon. Astă-vară, l-a lăsat aici în curte unul cu o mașină, ca să scape de el. E frumos, cu o pată neagră pe-un ochi și cu celălalt mai mic, de aceea l-am poreclit așa. Noi l-am adoptat și acum toți îi aducem hrană acolo, sub scara principală, unde se mai cotlonește”, m-a luminat, credea el, gardianul public de la Pensii. Omul, mîndru și dornic să ni-l arate pe „președinte”, a început să fluiere și să strige mieros „Băsescu! Măi, Băsescu! Băse! Da’ pe unde umbli, mă, golanule?!”, asta sub ochii unor băbuțe care, neștiind despre ce e vorba, schimbau fețe-fețe. După vreo 30 de minute, în curte a apărut și «Băsescu», dînd din coadă în semn al prieteniei sale cu omul. Un puiandru alb și vînjos, de vreo cinci, șase luni, care în curînd va afla, din culcușu-i de sub scară, că „iarna nu-i ca vara”. Un cîine. (Alin LEANCĂ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.