Fără prejudecăți

Regula de trei simplă

Mihai BUZNEA

România este a treia țară producătoare de petrol din Europa, dar practică printre cele mai mari prețuri din lume la carburanți și combustibili obținuți din hidrocarburi. Cu cele cinci milioane și jumătate de tone de țiței extrase anual se acoperă circa 80 la sută din necesarul intern de consum industrial și casnic, la gazele naturale acoperirea fiind de circa 50 la sută. E o situație nefirească, susțin cunoscătorii, cărora li se asociază și președintele Traian Băsescu: în timp ce petrolul le aduce tuturor profit, creștere economică și bunăstare cu belșug de euro și petrodolari, nouă ne aduce numai pagube – prețuri prohibitive și sărăcie. Explicația, pînă mai deunăzi închisă cu chei de seifuri bine blindate, a reușit să străbată în afară: privatizarea industriei petroliere sub numele de cod Rompetrol în condiții de dependență contractuală totală, înrobitoare, înjositoare și păgubitoare. Cu alte cuvinte: concesionarea pe timp de 49 de ani, fără nici o clauză de condiționare și de protecție în interesul statului român și al cetățenilor săi, a extracției, procesării și valorificării produselor! Jaf la drumul mare! Prostie (sau trădare?) din partea unor grupuri de interese. Prin clauzele stipulate în contract, orice tentativă de revizuire, nicicum de anulare, devine imposibilă, existînd chiar riscul unor sancțiuni!
Halal guvernanți! Iată în mîinile cui ne-am încredințat destinele! Speranțele și șansele de bine. Să ne mai întrebăm de unde ne vin sărăcia, incertitudinea, durerea, șomajul, întreg amarul adunat în ultimii 16 ani!? De aici, ca și din celelalte jafuri făcute în numele tranziției și al costurilor acestuia: Romtelecom, Romcim, siderurgia, agricultura, construcțiile de mașini; falimentări răsunătoare precum Bancorex, SAFI, FNI, Tutunul Românesc, industria îngrășămintelor chimice și întreaga listă de mii de obiective privatizate sau lichidate după interese oculte. Acesta este bilanțul guvernărilor postdecembriste. Rompetrolul le-a pus capacul…!
Producția românească de petrol era, pînă în decembrie ’89, de aproape 15 milioane de tone, iar industria de utilaje petroliere se situa printre cele mai moderne, avansate și performante tehnologii din lume. Rafinăriile și combinatele petrochimice prelucrau anual circa 27 de milioane de tone, diferența de hidrocarburi fiind asigurată din importuri. Numai în județul nostru se extrăgeau – din cîmpurile petroliere ale văilor Tazlăului și Trotușului, dar și din zonele geografice limitrofe, în medie, 1,8 milioane de tone de țiței, în timp ce capacitățile de procesare de la Onești și Dărmănești însumau peste 7 milioane de tone. Costurile, la pompă, ale benzinelor, combustibililor lichizi și altor derivate din țiței erau de 3 pînă la 5 ori mai mici decît în țările lipsite de asemenea resurse!
O sumară comparație ne dezvăluie dezastrul catastrofic din acest sector: totul – extracție, prelucrare, valorificare – a scăzut sub o treime! Au crescut, în schimb, scăpate de sub orice control, prețurile produselor finite, în condițiile în care cerințele de consum au sporit, proporțional cu extinderea parcului auto și mutațiile pe planul confortului casnic; condiții care ar fi trebuit să pună în ecuație principiile pieții libere: cerere – ofertă – costuri.
Dar, la noi, capitalismul sălbatec nu cunoaște și nu se conduce după asemenea principii; doar legea junglei, a abuzului de putere și interesului de grup sau individual. Resursele naționale primordiale au devenit obiecte ale speculațiilor veroase, de anvergură. Judecata istoriei nu interesează, iar vocilor din public – vox populi – li s-a tăiat microfonul. Cum să te mai faci auzit? înrobirea la care sîntem supuși de către proprii conducători aleși în chip democratic (moneda pe care se bate cu insistență) nu are, nu poate avea nimic în comun cu interesul național, necum cu cel al cetățeanului de rînd. A distruge, a minți, a fura, a înșela, a abuza sînt verbele preferate ale guvernanților erijați în apostolii neamului.
Dar, cine să-i mai creadă?! Pentru că, la români, regula de trei simplă, în variantă politicianistă, înseamnă de trei ori mai mult cîștig la o ofertă de trei ori mai mică și de trei ori mai scump. Conturile bancare se rotunjesc pe alte meridiane: Berna, Montecarlo, Damasc… ătorii, cărora li se asociază și președ

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!