Ascensiuni duhovnicești

Mila – puterea comuniunii de aici și de dincolo!

* Parabola săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv * Virtuțile umanizării *”Prăpastia mare” a lipsei de comuniune * Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui!

Sfînta Evanghelie ce se citește la Sfînta Liturghie din duminica a XXII-a după Rusalii relatează parabola rostită de Mîntuitorul Hristos despre „bogatul nemilostiv și săracul Lazăr” (Luca 16, 19-31). Cine nu cunoaște această parabolă din care reiese că, după sfîrșitul vieții lor, bogatul a ajuns în iad, iar săracul în rai?… Dar multe sînt înțelesurile acestei pilde!
în esență, pe lîngă pocăința pentru păcatele vieții și smerenie ca virtute dumnezeiască (ca îndreptate spre noi), mai avem trebuință de iertarea și mila îndreptate spre ceilalți, ca să intrăm în âmpărăția cerurilor. Prin iertare și milă imităm pe Hristos. însă cel ce nu se pocăiește și nu se smerește, nu poate ierta și nu e capabil nici de milă. Toate patru umanizează persoanele umane și le înlesnește comuniunea. Toate patru îl apropie pe om de Dumnezeu.
O învățătură despre care Iisus vorbește în pilda despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr este aceea că mila îl salvează pe om în mod special de rigiditatea preocupării exclusive de sine. Astfel, bogatul se veselește în ospețe, iar săracul Lazăr, plin de bube, își trăiește singurătatea și foamea la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sînul iubitor al lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și uscăciunea de foc a iadului. Trăind pînă la moarte în încrîncenarea lipsei de milă, bogatul nu poate merge, plecînd dincolo, în âmpărăția celor ce și-au înmuiat inima, prin milă, pentru comuniune.
Ce face bogatul în iad? Chinuit acolo, strigă către patriarhul Avraam să-l trimită pe Lazăr să-i răcorească limba cu vîrful înmuiat al degetului. Suferă acum de uscăciune, ar dori să scape de ea. Dar nu va putea scăpa deoarece s-a obișnuit cu ea. Rezultă că între oamenii deprinși cu comuniunea milei și a iubirii (sau doritori ai ei pe pămînt) și între cei obișnuiți cu rigiditatea lipsei de milă nu mai poate exista nici o comuniune. E „o prăpastie mare”!
Poporul nostru are o veche zicală: „cum îți așterni în viața aceasta, așa o vei duce dincolo!” Adică, prin comuniunea iubitoare de aici te pregătești pentru comuniunea finală din âmpărăția iubirii Prea Sfintei Treimi. Această învățătură o întîlnim și în înțelepciunea altor popoare ce apreciază comuniunea. într-o pildă din China se spune că un bătrîn înțelept s-a bucurat odată de privilegiul de a vizita raiul și iadul. în iad a văzut bărbați și femei livizi, numai piele și os, așezați în jurul unei grămezi uriașe și îmbietoare de orez. Mureau, însă, de foame, căci trebuiau să se slujească de baghete imense, lungi ca vîslele. înspăimîntat, înțeleptul a dat fuga în rai. Și iată că și acolo a văzut bărbați și femei așezați în jurul unei tăvi de orez aidoma celei din iad. Dar erau cu toții fericiți, veseli și strălucind de sănătate. Căci fiecare, ajutîndu-se de baghetele imense, îi dădea să mănînce celui din fața sa.
în Predica de pe Munte, Iisus a rostit: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui!” (Matei 5, 7). Mila este, așadar, o condiție principală pentru intrarea în âmpărăția lui Dumnezeu. Aceasta o expune Iisus mai pe larg în descrierea judecății universale. în această descriere înșiră categoriile de oameni față de care trebuie să ne arătăm în mod deosebit mila. întîi spune că Judecătorul va fi El, Fiul Omului. El va fi judecătorul universal, care va dispune de soarta veșnică a tuturor. înaintea Lui se vor aduna toate neamurile și cu supremă putere „îi va despărți pe unii „de alții, precum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25, 32).
Criteriul acestei judecăți finale va fi iubirea lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui: „Adevărat zic vouă, întrucît ați făcut acestea (faptele milei trupești) unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici (aflați în suferință); Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40). Celor lipsiți de milă, osîndiți la „focul cel veșnic” (Matei 25, 41), Iisus le va spune: „întrucît nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici, Mie nu Mi-ați făcut” (Matei 45). Hristos, Dumnezeu întrupat, Se identifică, așadar, cu toți cei aflați în lipsuri și suferințe! Numai Fiul Tatălui ceresc, care S-a putut face cu suprema Lui afecțiune filială nu fiul unui om, ci al Omului în general, deci și Fratele nu al unui singur om, ci al Omului în general, a putut suferi de foame și de sete cu toți cei ce au flămînzit și au însetat, s-a simțit străin cu toți străinii, s-a simțit gol cu toți cei goi, l-a durut boala tuturor celor bolnavi, s-a simțit în temniță cu toți cei întemnițați. Deoarece au fost toți creaturile conștiente ale Sale, Și-a însușit și suferințele lor, ca Fiul sau ca Fratele lor. S-a bucurat sau S-a întristat de mila sau de lipsa de milă, de ajutorul sau neajutorul semenilor Săi.
Despre acest adevăr moral reiese din multe pilde din „Viețile Sfinților”. Astfel, cînd Sfîntul Martin era încă militar și ofițer, călătorind odată pe o iarnă aspră în afara orașului Amiens (Franța), s-a întîlnit cu un cerșetor aproape gol, care tremura de frig. Nimeni nu și-a făcut milă de el. Dar Sfîntul Martin, văzîndu-l, a fost atins de milă și, scoțînd sabia își tăie în două mantaua, dînd o jumătate cerșetorului. Noaptea, Sfîntul Martin a avut un vis frumos: i s-a arătat Domnul Hristos îmbrăcat cu jumătatea cea dăruită a mantalei în mijlocul îngerilor, către care se întoarse și zise: „Priviți, cu mantaua asta M-a îmbrăcat Martin, care e numai catehumen”. Visul acesta a făcut pe Martin să primească botezul puțin după aceea și de atunci s-a arătat cu săracii încă și mai milostiv. Apoi a ajuns episcop de Tours și a dus o viață sfîntă pînă la moartea sa (^402 d.Hr.).
Atît de mult a prețuit Hristos mila și faptele de milostenie, încît a spus: „Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sînteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde plata sa” (Marcu 9, 41). (Pr.prof.dr. Constantin LEONTE)erni în viața aceasta, așa o vei duce dincolo!” Adică, prin comuniunea iubitoare de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!