O problemă… mizerabilă

Ștefan RADU

Un coleg cu multă experiență jurnalistică îmi explica, mai deunăzi, că „un editorial trebuie să analizeze o temă majoră, nu tot felul de mărunțișuri”. în esență, el poate avea dreptate. Problema este cum definești „tema majoră”? Ce este important, la un moment dat, pentru publicul căruia te adresezi? Stau în dubiu pentru că nu știu ce să aleg: problema maghiară (după ședința comună a guvernelor ungar și român, în ajunul votării în Parlament a Statutului minorităților) sau excrementele cîinilor de apartament care au transformat Bacăul într-o imensă hazna? Pe de o parte, politica externă a României vizează efecte pe termen mediu și lung, vizibile pentru fiecare cetățean al acestei țări. Pe de altă parte, înmulțirea „marilor iubitori de cîini” capătă aspecte scabroase. Nesimțirea stăpînilor de javre este greu de descris. âși plimbă animalele (nevinovate) în lese și privesc satisfăcuți cum acestea își lasă mizeria urît mirositoare pe spațiile verzi, pe trotuare, pe la colțuri de clădiri, pe oriunde nu te aștepți. N-am văzut nici o silfidă cu aere de mare doamnă care să aibă la ea un făraș, o lopățică și niște pungi în care să adune excrementele potăii mult iubite. Avem legi care sancționează mitocănia acestor stăpîni de necuvîntătoare, însă agenții de poliție sînt mai timizi ca niște fete mari: nu îndrăznesc să aplice amenzile care se cer! Acum s-a înființat și Poliția Primăriei (comunitară, sau cum i-o fi zicînd…), plătim bani publici și pentru acești purtători de uniforme, însă nu-i văd la datorie. Prin cartiere, golanii își fac de cap, o bătrînă a fost bătută în holul unui imobil de pe Mioriței, ziua în amiaza mare, în vreme ce își controla cutia poștală, soferii nesimțiți parchează cum vor mușchii lor pe aleile dintre blocuri, iar copiii bat mingea printre „rahații” de cîine! Orașul european pe care ni-l promit, în campaniile electorale, toți candidații miroase din ce în ce mai rău. De-atîția „ecologiști” cu pretenții de parveniți am ajuns să călcăm din „noroc” în „noroc”. Ăștia care sînt responsabili pentru asemenea mizerii nu văd, nu simt: își poartă nasul pe sus în așa măsură încît nu mai ajunge la ei damful de excremente…

Culmea este că pînă și un reprezentant al Primăriei Bacău își exprima revolta pentru halul în care arată spațiile verzi dintre blocuri, acolo unde-și plimbă „filocaninii” javrele. Mirat, l-am întrebat pe oficialul respectiv ce face pentru a rezolva… mizeria. Mi-a răspuns cu-n șir de bîlbe și cîteva promisiuni generale. Nu înțelegea că doar eu, cetățenul, am dreptul să mă revolt; el, oficialul, trebuie să acționeze, că de aia încasează salariu din taxele și impozitele noastre. Chiar nu există măsuri coercitive pentru cei care murdăresc orașul? Eforturile administrației de a pune coșuri de gunoi, de a mătura și spăla străzile (am văzut niște salariați cu un fel de aspiratoare pentru strîns frunzele uscate și hîrtiile aruncate aiurea) sînt lăudabile. Este inadmisibil să suportăm mizeria (și mizeriile) celor cîțiva posesori de cîini și alte animale care nu-și asumă responsabilitățile ce le revin. Nu cred că o asemenea problemă este mai greu de rezolvat decît relațiile româno-maghiare; dar cu siguranță este mult mai supărătoare și mai acută. Pe acest criteriu mi-am ales subiectul pentru editorialul de astăzi… și spăla străzile (am văzut niște salariați cu un fel de aspiratoare pentru strîns frunzele uscate și h

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!