Cosmeticale expirate

Ovidiu PAULIUC

Cu siguranță, vă mai aduceți aminte de Epoca de Aur a raportărilor false. Raportarea era tratată cu cea mai mare atenție, era dusă la cosmetizare extrem de des, boită abundent și scoasă apoi la produs, prin birourile octogenarilor lideri de partid, sensibili la farmecele nurilor ideologici. Și producea destul, avînd în vedere că meseria și-a păstrat-o cu succes, iar cine a scos-o în lume, așa, cosmetizată, și-a păstrat scaunul călduț multă vreme. Și așa se făcea că, de la an la an, aveam din ce în ce mai mult grîu în hambare, tot mai mult cărbune ieșea din mațele pămîntului, tot mai mulți porci tropăiau prin jur și tot mai mult PIB apăsa pe creștetele noastre de cetățeni fericiți. Ba, la un moment dat, s-a raportat că producția de muștar crescuse cu 347%. Lucru care mi-a amintit cum o ciurdă de vînzătoare dintr-o „alimentara”, unele dintre cele mai invidiate personaje ale Epocii, rîdeau cîndva, cu dinții de aur la vedere, de un amărît care nu avea bani decît de pîine și muștar pentru cină, fără să știe că amărîtul beneficia, de fapt, de roadele progresului unei întregi națiuni.
Nu în ultimul rînd, e de amintit perioada cînd poporul sovietic eliberator ne era model în toate, iar raportările de acolo erau într-o creștere mai ceva decît muștarul la noi. Și pentru ca ambiția să ne fie pusă la încercare, în vederea întrecerii socialiste, ni se spunea că poporul sovietic, spre ale cărui realizări ne uitam inclusiv din Siberia, a ajuns nu doar să aibă cele mai bogate recolte și cele mai mari vaci și boi, dar pînă și cele mai mari broaște, care nici măcar nu erau țestoase. Caz real, de prin învățămîntul vremii.

Raportarea a rămas, așadar, în activitate, chit că a mai îmbătrînit. Fardul îi acoperă însă bine ridurile și apare și acum frecvent, prin birourile cele mari, trimisă de prin cele mici, unde scaunele sînt mereu călduțe. Nici acum nu am scăpat de umflarea producțiilor la hectar, chiar dacă problema nu mai este generalizată. Sînt prezente, de asemenea, raportările false din învățămînt, sau din sistemul medical, totul în scopul de a obține fonduri, de a acoperi deconturi umflate sau, pur și simplu, incompetența. Raportarea falsă a rămas, în general, o caracteristică a domeniilor bugetare, dar și a zonelor unde se învîrt bani publici, adică averea cel mai ușor de devalizat.
Cum este cazul, printre altele, a lucrărilor la refacerea infrastructurii distruse de inundațiile din vară. Cîteva firme, considerate de bun simț, au pus mîna pe zeci și zeci de miliarde de lei cu promisiunea că vor face treabă în termenul stabilit de autorități. După care, autoritățile s-au așezat bine în scaunele tapițate și s-au pus pe așteptat. Din cînd în cînd, în fața ochilor le ajungeau raportările constructorilor, conform cărora totul ar fi mers strună. Dar asta, numai dacă cineva ar fi muncit într-adevăr, ceea ce nici nu se întîmpla, nici nu era trecut în raportări. Și uite așa, unele firme au cheltuit deja aproape toți banii, iar lucrările încă așteaptă, cu brumă deja pe la tîmple, să fie scoase la liman.

Raportările false din această zonă ascund, de fapt, probleme reale. Unele dintre ele sînt cu adevărat majore, cum ar fi corupția din procesul de acordare a lucrărilor, adică de alocare a unor bani publici, și nu puțini. Alte probleme ar putea fi catalogate drept furtișaguri, atunci cînd vreun patron de firmă fuge cu amanta pe la Paris, să îi cumpere blană din banii pentru podețul din nu știu ce cătun, în timp ce altele sînt de-a dreptul găinării, cînd raportarea ascunde, de fapt, orele prelungite de tolăneală și mahmureală ale muncitorilor.
Raportările false ascund probleme reale și grave în toate domeniile. Avem în sînge plăcerea de a ne gîdili șefii, de a ne păstra locul, iar cu cît acesta este mai comod, cu atît e și raportarea mai cosmetizată. Ne place să inducem ideea că totul merge ori foarte bine, ori foarte rău, după cum ne tună interesul. Dar, totuși, unde este problema? Ori la cei mai mici, care fac raportări false, ca să le fie moale, ori la cei mari, care se mulțumesc să le citească, fără să le verifice, de teama noroiului? Sau nu cumva e vina broaștei sovietice, al cărei record de perfecțiune tindem să îl atingem cu toții, așa, pur și simplu pentru că ne stă în sînge?lse ascund, de fapt, probleme reale și grave în t

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!