Ștefan RADU
Timp de vreun deceniu, politicienii noștri – inapți să înțeleagă regulile noii lumi în care am intrat după Revoluție – au clamat sus și tare că „Sîntem europeni!”, aducînd drept argument doar poziția geografică pe care am moștenit-o de la strămoși. Am vîrît sub preș toate mizeriile legate de ineficiența economică, de lipsa de productivitate, de incapacitatea noastră de a ne asuma regulile societății moderne și de a respecta legile. Recursul la pseudoistoria învățată în paralel cu îndoctrinarea naționalist-bolșevică (la care am fost supuși generații la rînd) a accentuat handicapul de care suferim. Amintim – cu o lejeritate penibilă – doar de „marii eroi ai neamului” pe care îi știm doar noi, care nu au însemnat mare lucru pentru Europa pe care o revendicăm cu atîta fervoare. Viziunea edulcorată asupra unui trecut (voit) incomplet îi va face pe occidentali să reacționeze iritați: „Voi românii, păreți a fi precum cartofii: tot ce aveți mai bun este în pămînt!”… Ascundem trădările, violențele, incultura și toate faptele condamnabile care completează adevărata noastră istorie. Ar trebui să înțelegem că (și) așa au fost unii dintre înaintașii neamului, să ne desprindem de trecut și să acționăm cu toate forțele în folosul viitorului. „European” nu este o noțiune doar geografică ce nu se poate negocia politic. Mult mai mult contează restul, partea aceea care trebuie demonstrată prin fapte și comportament colectiv.
De cîte ori nu avem argumente credibile într-un demers al nostru (indiferent care), apelăm la axiome. „Avem dreptul la salarii mai mari!” (cu greu se poate contesta asemenea cerere pe fondul sărăciei endemice din România de astăzi), însă habar n-avem de unde ar trebui să vină sumele suplimentare. Cine este obligat să plătească acele lefuri mai mari? N-ar fi, oare, corect să creștem, mai întîi, productivitatea muncii, să stopăm furturile din economia muribundă, să ne plătim la vreme impozitele și să o lăsăm mai moale cu „tunurile”, „chilipirurile” și „munca la negru”? „Avem dreptul să facem ce vrem cu țuica noastră!” – spun țăranii, însă refuză orice obligație fiscală pentru comerțul pe care îl desfășoară. „Avem dreptul la căldură în această iarnă!” Sigur că da, atîta timp cît plătim facturile (calculate corect și în relație cu calitatea serviciilor prestate) și acceptăm că energia costă. Vitejia dlui Bodu s-a împotmolit brusc la porțile marilor centrale termoelectrice datoare la buget. Cu personal supradimensionat și ineficient, angajat pe criterii de nepotism și rubedenie doctrinară, asemenea unități ce ar trebui să fie productive fură din banii publici mizînd pe importanța lor socială. Dacă „Nimeni nu-i mai presus de lege!” (cum utopic ne învață Constituția), atunci Fiscul n-ar trebui să filtreze datornicii. „Boala lungă, moarte sigură!” – spune un alt proverb. Avem exemple la Bacău. A fost nevoie de atîția ani ca o societate precum SOFERT să-și recunoască falimentul. Doar interesele politice și lipsa de snagă a unor înalți funcționari de stat au ținut în viață această societate. Acum, cînd a fost stoarsă de tot ce avea mai valoros, este aruncată la groapa de gunoi a statului. Pagubele vor fi plătite, indirect, din buzunarele noastre, ale celor mulți.
Am fost, ieri, în zona industrială de sud a Bacăului. Imense cîmpuri cu ruine industriale se desfășoară în fața trecătorului. Totul este de vînzare. Vreți o hală plină de fier vechi? Aveți grijă pe unde pășiți! Printre bălării stau ascunse instalații feroviare, material rulant, cămine termice și multe conductoare electrice prin care nu se mai știe dacă circulă curentul. Se vinde cu pogonul, cu baraca sau la grămadă. Asta este marea industrie locală. Dacă discuți cu unii dintre aleșii noștri vei constata că habar nu au de realitatea în care trăim. „Bacăul este capitala economică a Moldovei!” De ce? Pe ce ne bazăm cînd susținem asemenea aserțiune? Pe tunurile politice din anii trecuți? Pe creșterea nesănătoasă a unor firme protejate politic? Pe numărul de autoturisme de lux afișate pe bulevard de către proprietari care cu greu ar justifica sursa banilor plătiți pe asemenea bijuterii tehnice? Nu acesta este capitalismul european de la care cerem permisiune de aderare. Respectul față de lege și aplicarea ei nediscriminatorie reprezintă fundamentul unei reconstrucții viitoare a acestei națiuni. Avem puterea să mergem pe acest drum sau doar „Avem dreptul!”?e îi știm doar noi, care nu au îns
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.