Excepțiile pot fi numărate pe degete

Munca în străinătate, singura șansă pentru o casă
• cei mai mulți tineri iau drumul străinătății imediat ce s-au căsătorit n majoritatea tinerilor ajung să plece, cînd realizează că din banii strînși din salarii, dacă apucă să-i strîngă, nu își pot cumpăra sau construi propria locuință

Tinerii de la țară nu au nici o perspectivă să răzbată în viață muncind pămîntul. Casa proprie, visul tuturor tinerilor căsătoriți, este un lux pe care nu și-l permit decît cei norocoși în viață, care au decis să riște la momentul potrivit. Acum, foarte puțini tineri mai au curajul să se înhame să ridice o casă, fie și din chirpici, doar cu banii pe care îi cîștigă în țară, din muncă cinstită. Cele mai multe dintre familiile tinerilor de la țară pleacă în străinătate cînd nici nu au apucat bine să își revină din febra pregătirilor de nuntă. Cu banii cîștigați în Italia după o muncă asiduă își ridică o gospodărie. Asta, dacă au norocul să moștenească niște pămînt în sat. Dacă trebuie să mai cumpere și terenul, timpul în care tinerii din mediul rural se mută în propria locuință devine și mai mare.
Cei care au rămas în țară muncesc o viață întreagă ca să le ofere copiilor un adăpsot, altul decît casa bătrînească din chirpici a părinților. Pentru că le este frică de condițiile draconice impuse de bănci, dar și pentru că veniturile lor sînt extrem de mici, tinerii de la țară nici nu își pun problema să facă un credit la bancă. De altfel, salariile plătite de patroni, de cele mai multe ori cele minime pe economie, nici nu le permit un asemenea lux. Așa că singurele soluții rămîn fie să își caute norocul și banii de casă la mii de kilometri de țară, fie să locuiască toată viața cu părinții.

âși rup oasele în Italia, ca să își facă gospodărie acasă

Ca mai toți tinerii din România postdecembristă, soții Lucia și Felician Bogdan, din satul Chetriș, comuna Tamași, și-au văzut împlinit visul de a locui în propria casă doar după ce au luat drumul străinătății și au muncit din greu, ca să adune o brumă de bani. Cei doi tineri s-au convins imediat ce s-au căsătorit că, dacă vor rămîne în țară, nu vor reuși să își facă un rost în viață. Așa că, Felician a plecat din țară prin anii ’92, prima dată la muncă în construcții, în Ungaria. Cînd piața muncii a început să se deschidă și în Italia, a preferat să mai schimbe destinația, pentru că și banii erau mai mulți. „Sîntem căsătoriți de nouă ani, dar în primii ani am locuit în gospodăria socrilor. Nu ne-am permis să începem propria casă decît după ce soțul a muncit cîțiva ani în străinătate. Banii pe care îi cîștiga îi punea deoparte și, în 1993, am început să ne ridicăm propria locuință. Am dărîmat casa veche a socrilor și am început-o pe a noastră, pe locul celei vechi, în vatra satului”, povestește Lucia Bogdan. Cînd lucrurile au început să meargă mai bine în Italia, bărbatul și-a luat aproape și soția. Chiar dacă au muncit ani buni împreună, casa pe care au visat-o o viață întreagă este și acum în construcție. Cea care se ocupă de șantierul din curtea casei este soția, care atunci cînd vine în țară se ocupă de investiție. Pînă acum, locuința cu etaj a fost ridicată „la roșu” și au fost amenajate pentru locuit vreo patru camere. „Mai avem mult de lucru, pentru că materialele sînt extrem de scumpe. Avem deja 12 ani de cînd sîntem în șantier, dar măcar sîntem bucuroși că, deși lucrările merg greu, avem locul nostru, pe care ni-l facem așa cum dorim. Soțul va mai lucra în străintate, pentru că dacă ar veni în țară nu am avea bani nici din ce să trăim. Sub nici o formă nu ne-am permite să finalizăm lucrările pe care le-am început”, mai spune Lucia Bogdan. Casa familiei este, de fapt, o vilă în toată regula, care atrage de la drum atenția prin dimensiunile sale.

Și-au făcut casă cu banii din salariul din România

La vîrsta de 40 de ani, după ce toată tinerețea au muncit și au strîns bani, soții Budău din satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, au propria lor casă. Timp de nouă ani după ce s-au căsătorit, soții Budău au locuit împreună cu socri, în casa acestora. Au strîns bani și au adunat materiale de construcție, iar după ce au agonisit suficient au început lucrările la propria gospodărie. „Am început să ne ridicăm o casă din bîrne. în fiecare am, cum strîngeam niște bani, mai făceam ceva la casă. Nici acum nu este gata, mai avem de terminat lucrările la etaj. Plus că trebuie să finalizăm un perete, de pe care a căzut tencuiala, fiindcă a fost prost lucrat. Dar adevărul este că la o casă la țară treaba nu se termină niciodată”, spune Paulina Budău.
Cazul celor doi soți din localitatea Galbeni este unul atipic. Cei doi și-au ridicat gospodăria cu banii cîștigați din salariu din România. Au știut să se gospodărească și niciodată nu și-au pus problema să plece în stărinătate, ca să se realizeze. Soțul lucrează la uzina de apă din Galbeni, iar femeia este acum casnică, după ce, pînă în 2000, a lucrat la Elbac și făcea două navete. „Dacă știi să ții de bani, poți face ceva și în țară. Că doar nici în străinătate nu este traiul ușor, iar ca să pui bani deoparte trebuie să faci și acolo sacrificii”, spune Paulina Budău.

Tinerii căsătoriți iau drumul Occidentului

Mihai și Irina Tudor, din Buhoci, sînt proaspăt căsătoriți și, ca mai toți tinerii de vîrsta lor, locuiesc cu părinții. Au hotărît să își unească destinele și să se aventureze în viață, chiar dacă perspectivele în ce privește înființarea propriei gospodării sînt destul de sumbre. „Din banii de la nuntă, nu ne-a rămas mare lucru. Nu ne-am fi permis să turnăm nici măcar fundația. Așa că nu ne-am pus problema să ne ridicăm o casă”, recunoaște tînăra. Cei doi lucrează în oraș, ea la o firmă de confecții, iar el este muncitor calificat la o firmă privată. Cu banii pe care îi cîștigă din salariu nu își permit decît să trăiască de azi pe mîine. Nu își permit nici măcar să stea cu chirie la oraș, așa că preferă căminul părintesc, chiar dacă sînt tineri și, ca orice cuplu de vîrsta lor, își doresc o casă în care să își crească copiii. „Singura noastră șansă ca să ne facem o casă este să plecăm în Italia. Avem acolo niște rude și, cînd vom mai strînge niște bani, vom pleca și noi. Nu cred că ne va prinde vara viitoare acasă, în ograda părinților”, spune ferm Mihai Tudor, convins fiind că asta este singura șansă a familiei sale de a se desprinde din cuibul părinților. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!