Influxurile de bogăție

Una dintre cele mai importante și mai dezbătute teme globaliste aflate pe agenda de lucru a fiecărei reuniuni internaționale la „nivel înalt” este, potrivit specialiștilor, cea a declinului și epuizării în maximum 25-30 de ani a resurselor mondiale petroliere. Deși înconjurate de un veritabil zid al tăcerii depline, discuțiile despre adîncirea crizei petrolului – ce va marca sfîrșitul unei tumultuoase epoci din istoria civilizației omenești, încearcă să aducă în prim- planul politicilor economice ale țărilor lumii consecințele enorme care se vor răsfrînge, bulversînd întreaga planetă. Se abordează și se mediatizează foarte rar această temă majoră a începutului de nou mileniu, cu toate că se poate destul de ușor observa că are loc o concurență acerbă pe piața petrolului, ce se reflectă în concurența politică dintre state, în jocurile geopolitice a căror miză crește de la o zi la alta și care includ toate ingredientele necesare: conflictele, revoluțiile, schimbările de regim ce schimbă fața lumii și așa schimonosită de suferințele îndurate de-a lungul vremurilor. Cert este că epuizarea resurselor de combustibili fosili va produce un puternic șoc asupra civilizației noastre, generînd efecte dezastruoase în economie, finanțe și viața cotidiană. Faptul că în curînd nu va mai exista petrol ieftin, ci doar o creștere dramatică a prețului barilului, nu înseamnă decît începutul unei crize de mari proporții care va afecta întreg mapamondul în următoarele două-trei decenii. Potrivit ultimelor estimări făcute în cadrul reuniunii organizației globaliste „Bilderberg”, totalul rezervelor mondiale de petrol se cifrează la un triliard de barili de petrol. întreaga planetă consumă circa un miliard de metri cubi barili la fiecare 11,5 zile. Statele Unite – cel mai mare consumator de petrol, utilizează zilnic 20 de milioane de barili de petrol, dintr-un total mondial de 84 de milioane de barili pe zi, iar 60 la sută din consumul american vine din import – ca să se mențină la același nivel trebuie să-și asigure accesul la noi rezerve de combustibili fosili.
Tocmai de aceea obiectivele reale ale războaielor purtate în ultima perioadă de americani au fost mai întîi de ordin economic, apoi de ordin geostrategic, strategia guvernului american hotărînd ca petrolul, resursă naturală esențială pentru economia americană, dar situat pe teritorii ce nu aparțin Statelor Unite, trebuie să rămînă la dispoziția acestora, care să fie gata oricînd de război pentru a cumpăra un petrol ce nu le aparține în cantitatea și la prețul hotărît de ele.
Conform studiilor marelui geofizician american King Hubbert grupate sub denumirea „Curba lui Hubbert”, după 2008 va începe sfîrșitul erei petrolului prin descreșterea progresivă a resurselor pînă cel mult în anul 2050, cînd vom asista la moartea acestei resurse vitale a omenirii, care este petrolul. Dacă pentru anul 2006 prețul barilului va ajunge la 125 de dolari, pentru 2008 se preconizează o creștere de cel puțin trei ori mai mare, asta însemnînd că prețul va urca undeva la 180-200 de dolari pe baril! Producția de petrol, ca și permanenta creștere a prețului acestui combustibil acționează, de obicei, ca niște factori din ce în ce mai destabilizatori, nu numai în planul extern al țărilor deținătoare de rezerve de petrol, ci și în planul lor intern. Influxurile de bogăție apărute peste noapte în aceste țări sărace și subdezvoltate adîncesc diviziunile între bogați și săraci, luînd deseori o turnură etnică sau religioasă ce duce la conflicte reprimate de forțele de securitate, așa încît pentru multe dintre populațiile acestor state singura opțiune viabilă rămîne rebeliunea armată sau terorismul.
De fapt, o anumită diviziune internațională a muncii impusă de Banca Mondială și FMI după cel de-al doilea război mondal a obligat țările subdezvoltate să se specializeze în exportul anumitor materii prime, de pe urma cărora beneficiau de fonduri pentru achiziționarea hranei, pierzîndu-și treptat capacitatea de a-și hrăni propria populație. Foarte multe dintre acestea nu au rezerve de petrol, iar o creștere a prețului le va aduce în pragul unui colaps economic, social și politic ce le va obliga să-și schimbe modul de producție, îndepărtîndu-se astfel de țările dezvoltate ale lumii. Sigur că primele afectate de criza petrolului sînt țările sărace, dar dispariția petrolului va avea ca efect și distrugerea agriculturii intensive, care va antrena o „foame globală” ce va face ravagii, transformînd alimentele în arme deosebit de puternice aflate în mîinile statelor supradezvoltate. Dacă ținem cont de faptul că două treimi din resursele mondiale de petrol și gaze naturale se găsesc în estul Orientului Mijlociu, iar o altă zonă deosebit de bogată în resurse petroliere și de gaze naturale o reprezintă țările grupate în regiunea bazinului Mării Caspice, există toate premisele declanșării unor războaie crîncene, a unor spectaculoase lovituri de stat, asasinate sau revoluții de diferite culori. Și unde, dincolo de pretextele propagandistice binecunoscute, precum războiul cu terorismul, democrație, libertate, implicațiile militare americane vor pune pe prim-plan protecția cîmpurilor petrolifere din zonele amintite, a conductelor, rafinăriilor și traseelor navale. întreg acest control militar și politic pe care-l va impune SUA în Orientul Mijlociu și bazinul Mării Caspice, poate însemna controlul a trei sferturi din rezervele mondiale de petrol, ce se va transforma, treptat, în controlul economiei mondiale, într-o eră post-petrol sfîșiată de războaie pentru ultimele mari resurse mondiale. (Romulus Dan BUSNEA) Unite – cel mai mare consumator de petrol, utilizează zilnic 20 de milioane de barili de petrol, dintr-un total mondial de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!