Sinaxar ortodox: Sfîntul Apostol Filip

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Serapion

Omul inteligent și cu discernămînt pune în valoare nu numai harismele pe care i le-a dat Bunul Dunmezeu și facerile de bine ale oamenilor pentru sporirea sa duhovnicească, ci și nedreptățile, disprețuirile semenilor lui, pe care le atribuie răutății ucigașului de oameni, de care îi pare rău pentru halul înfricoșător în care a ajuns, precum îi pare rău și pentru halul în care a ajuns sufletul său și cere mila lui Dumnezeu.
Cei sensibili vor trebui să fie foarte atenți la prihănirea de sine, pentru că vicleanul încearcă să-i aducă la deznădejde prin sensibilitate exagerată. Prihănirea de sine va trebui să fie însoțită totdeauna de nădejdea în Dumnezeu. în cazul acesta, dacă cineva simte neliniște va trebui să înțeleagă că aghiuță și-a băgat coada sa.
Miostenia și credința curăță păcatele. Iar milostenie nu e cea adunată din silnicia și din jaful altuia. Aceea nu este milostenie, ci cruzime și neomenie. Ce folos este a dezbrăca pe unul și a îmbrăca pe altul? Chiar și toată averea altuia de vom da, de nici un cîștig nu ne este nouă. Dovadă este vameșul Zaheu care, atunci cînd își făcea rugăciunea la Dumnezeu, a zis: „Voi întoarce împătrit celor ce i-am năpăstuit”. Iar noi, de mii de ori năpăstuind și apucînd, socotim că ne rugăm lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L mîniem, și mai mult? Spune-mi, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgîndu-l din răspîntiile drumului, oare nu toți te-ar fi gonit, ca pe un spurcat și un ieșit din minte? Dacă averea este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău. Și faci același lucru, cînd, prin cuvintele tale, făgăduiești lui Dumnezeu că te vei depărta de rele, iar prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au și, așa, îți aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai aceasta singura greșeală, ci există una și mai cumplită decît aceea, că necinstești sufletele sfinților. Că altarul este de piatră sau de lemn, și se sfințește și se curățește, iar acele suflete îl poartă pe însuși Hristos și tu îndrăznești a trimite acolo, în ele, o necurăție ca aceasta. Dar el zice că nu da ajutor din avuția aceea, ci din altă avere curată. Sînt de rîs aceste cuvinte și glume. Precum și într-un izvor curat cineva aruncînd gunoaie, tot izvorul îl face necurat, așa și lăcomia, intrînd în bogăție, o strică. Pentru că, iată, s-a zis: „Din această pricină mai bine este a nu milui”. De vreme ce și Cain mai bine era să nu fi adus jertfă nicidecum, decît aducînd jertfă proastă, să mînie pe Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!