„Vreau să mă reabilitez în ochii mei!”

ATLETISM: Cazurile de dopaj din atletism sînt frecvente dar, uneori, se mai fac și greșeli la controalele antidoping și mai ales apoi, pînă la examinarea probelor. Verdictele sînt date corect dar se întîmplă și ca, din cauza unor vicii de procedură sau din alte motive, sancțiunile să se aplice și celor nevinovați. Cert este că nu se folosește întotdeauna aceeași măsură, una care depinde mult de numele sportivului sau de țara din care provine. Atletul Sergiu Ursu (antrenor Teodoru Agachi), de la Sport Club Municipal Bacău, susține și acum că a fost o victimă și că nu merita ce i s-a întîmplat. Pe 6 februarie 2004 el a fost suspendat din activitatea competițională de către Federația Română de Atletism, pe o perioadă de doi ani. Aceasta s-a produs ca urmare a analizei făcute în laboratoarele de la Barcelona pe o probă, numită A, recoltată pe 12 decembrie 2003, în afara competiției, într-un moment în care Sergiu era la pregătire în salina de la Slănic Prahova. în urma analizelor s-a descoperit un procent de norandrosteron peste limita admisă și atletul a trebuit să se supună deciziei FRA, una care a fost comunicată Comitetului Olimpic Român și forului atletic internațional. în acel moment, Sergiu era campion național la aruncarea discului, probă în care a realizat un cel mai bun rezultat, în competiții oficiale, de 63.78 metri. Ursu este născut pe 26 aprilie 1980, în Basarabia, iar acum este cetățean român și are domiciliul în București. „Acolo este reședința Urșilor (n.r., locuiește împreună cu soția sa, Alina, și cu fiul Dragoș, în vîrstă de 7 luni și jumătate)!”, îi place lui Sergiu să zică.

Suspendarea, un coșmar care s-a încheiat

S-a consolat de mult timp cu gîndul că trebuie să stea pe tușă doi ani, deși nici acum nu este de acord cu decizia care s-a luat împotriva sa. „Fiecare sportiv căruia i se întîmplă o asemenea chestie nu poate să se simtă bine, mai ales cînd treaba e făcută de alții. Voi trece eu și peste asta. Lumea, dar și voi ziariștii, vede numai suprafața, nu și ce se petrece în substraturi. Eu îmi revin. Slăbisem pînă la 114 kilograme într-un timp, dar acum am ajuns la 125. Bateriile se încarcă”, precizează sportivul care măsoară nici mai mult și nici mai puțin de 2 metri și 2 centimetri.

Ursu a renunțat la „hibernare” și s-a pus pe treabă la Slănic Prahova

Pe 5 ianuarie, Sergiu Ursu a reluat pregătirile pentru sezonul competițional în salina de la Slănic Prahova, la 220 de metri adîncime, alături de alți doi atleți de la SCM Bacău și sub coordonarea antrenorului Teodoru Agachi. Pe 6 februarie 2006 îi expiră suspendarea, iar pe 11 va participa la un prim concurs, după doi ani de pauză. Primul examen dificil va fi cel de la Campionatele Naționale de sală, de pe 17-18 februarie. Cea mai importantă competiție va fi însă Campionatul European de Atletism, din perioada 7-13 august, de la Goteborg (Suedia), acolo unde Serghei, cum îi spun colegii, spune că „vreau să prind finala de opt. Pentru asta voi trage din greu. în primul rînd, vreau să mă reabilitez în ochii mei. Restul va veni de la sine. în momentul de față mă simt pregătit în proporție de 45-50 la sută. Sînt în perioada de încărcare. Acum sînt cam pe o coastă, cum se spune, dar trebuie să fac în așa fel încît să mă ridic din genunchi. Eu vin din urmă. âmi propun ca în această iarnă să ating 62 sau 63 de metri, iar spre vară să arunc măcar 64 de metri. Dacă voi reuși să trimit discul la 65 de metri, anul ăsta, va fi perfect. După aceea o să se teamă alții de mine. în primul rînd, vreau să fiu sănătos”. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!