Lecția de limba română

Modalități de comunicare

• Despre stilul funcțional-colocvial
și folosirea lui în creația literară

Stilul colocvial (al conversației uzuale) îndeplinește funcția de comunicare într-o sferă restrînsă, în relații neoficiale, intime, familiale, incidentale și între membrii unei colectivități întîmplător constituite. âl ascultăm, fără să vrem, într-un compartiment de tren, în autobuz sau tramvai, la crîșmă/bar, cînd bem o bere, ori la cozile de altădată (și de azi), cînd „se dă ceva la magazin”.
Modalitățile de comunicare sînt cam aceleași ca și în celelalte stiluri funcționale: dialogul oral (cea mai frecventă), și scris (schimb de scrisori), monologul oral (felicitări, urări, toasturi, relatări și anecdotică) și monologul scris (jurnal intim, notițe); la care se poate adăuga „monologul interior”, realizat în enunțuri „gîndite”, folosit deseori în texte literare.
Dacă vrem să cunoaștem caracteristicile stilului colocvial, putem apela la textele literare, unde scriitorii îl împletesc cu stilul artistic, cu scopul de a contura mai plastic o situație, un personaj sau anumite caractere. Astfel, pentru a remarca naturalețea, relaxarea și degajarea în exprimare, putem reține cuvinte cumulative (cu un conținut vag), ca în propozițiile: „Tutunul e un lucru bun”, „Și-au urcat lucrurile (bagajele) în mașină/trăsură”, „Ce lucruri (noutăți) ai să-mi spui?”. Sau folosind pronume și adverbe nehotărîte, ca în propozițiile extrase din diferite texte literare bine cunoscute: „Nu știi cumva pe cineva să-mi lucreze ceva?”; sau exprimări aproximative, cu ajutorul numeralelor și substantivelor: „Zvârr! de vreo două-trei ori, cu bulgări în mine”, „Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală” (I. Creangă). Ori exprimarea unor cuvinte la modă: „Un costum șic”; „Un motiv care «nu ține»”, „Are venituri mini”; sau ticuri verbale, ca în textele lui Caragiale: „Ai puțintică răbdare”, „Rezon!”; sau cuvinte de umplutură, tot de la Caragiale: „Nu e vorba că te pretinzi, dar ești un om, care va să zică, mai instruit, și ai datoria, mă-nțelegi?”. Cuvinte argotice, din lexic neliterar pătrund adesea în vorbirea personajelor: „Dacă scoatem preț bun, avem «biștari» frumoși” (E. Barbu); „Dă-mi o țigară, fire-ai al dracului, nu vezi ce muncesc eu aicea?!” (M. Preda). Sau chiar fapte lingvistice neliterare gramatical: „Unde sunt galoșii lu don general?” (Gh. Brăiescu); „Dacă nu-i bate ăia pe ăia, atunci îi bate ăilanți pe ăștelanți” (M.Preda).
Altă caracteristică a stilului colocvial este continua oscilare între economie și abundența în exprimare, manifestată prin folosirea clișeelor lingvistice (formulări stereotipe, uneori eliptice) de genul: Ce mai faci? Bine, Bună-ziua, Avansați! Coborîți la prima? Și a abrevierilor de tot felul: „Urcă pe biclă” (bicicletă); „E o chestiune fe fe urgentă”. Nu lipsește, de asemenea, încărcătura emoțională prin întrebuințarea diminutivelor și augmentativelor: „un drăguț de bicișor”, „o drăguță de raclă”, „hârca de babă”, „un ceapcân de popă” etc.
Dar cea mai evidentă caracteristică a stilului colocvial este înclinația spre satiră și umor, folosind o exprimare specifică de caracterizare a unui personaj, ca la Creangă, prin porecle:”popa Buliga, ce-i ziceam și Ciocălău”, „Bine-ai venit, nepurcele”, sau „Dumnezeu să-l iepure!”. Dar și la Caragiale, care folosește calamburul: „Ai ieșit la vînătoare de… lei?”; ori prin folosirea unor expresii nelogice: „Curat-murdar” sau stridențe lexicale și gramaticale: „De aceea merge treaba prost, fiindcă e prea mulți deștepți!”. Ori stîlcind cuvintele, cum vorbește coana-moașă Luxița, din schița „La moși”: „La fleiți să le pui timbru… și să le freți bine cu țeapă…”.
întrebuințarea acestui stil în textele literare este necesară nu numai pentru a sugera un anumit mediu social, ori pentru a contura un portret de personaj, ci și pentru a ne explica posibilitatea de a realiza dezvoltarea spontană, neintenționată a limbii, fiind astfel la îndemîna oricărui scriitor din literatura noastră, de la N. Filimon și Caragiale, pînă la Gh. Brăiescu și Marin Preda. (Marin Cosmescu). și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!