Spiritualitate românească

Timpuri și stiluri

• Nicolae Tonitza – laicism și pictură religioasă n Restaurarea bisericii din Scorțeni – misiune și credință

Dintre bisericile din județul Bacău pictate de Nicolae Tonitza, biserica de la Scorțeni – pictată de artist în anul 1912 – este una care răsfrînge, viu și cu relevanță faptică, harul și iscusința unui pictor de 26 de ani – Tonitza s-a născut pe 13 aprilie 1886 și, îngîndurat pentru insuficiența timpului, s-a contopit în asfințit atunci cînd încă ar fi avut de împlinit multe aspirații, pe 26 februarie 1940.
Cruciformă, biserica de la Scorțeni a fost construită după planul arhitectului I.D. Traianescu, de către o echipă de zidari condusă de italianul Valentin Sello. Are două turnuri avîntate ca două aripi heruvimice spre globul albastru și este îmbrățișată în exterior, pe registrul de sub centura superioară, de 70 de firide pictate. Dimensiunile bisericii sînt medii – lungimea are 27, înălțimea 23, iar lățimea 12 metri. Catapeteasma, din lemn de tei, sculptată și poleită cu foiță de schlag mettal, a fost executată de către sculptorul romașcan Iorgu Spătaru; de asemenea, strana arhierească și strana Maicii Domnului, toate lucrate în anul 1912. Icoanele prasnicare, de pe catapeteasmă, sînt realizate tot de către Nicolae Tonitza, împreună cu C. Bacalu, într-o manieră renascentistă. Pardoseala este din mozaic, iar stranele, ușile – mobilierul, în general – sînt, unele refăcute, iar altele dintr-o perioadă recentă, ceea ce izolează, frînt, două timpuri și stiluri.
Nicolae Tonitza a efectuat, la această biserică, împreună cu C. Bacalu, o pictură neo-realistă în tehnica „ulei” și inspirată din lucrările pictorilor Tizian, Durer sau Grigorescu ori Tăttărescu.
Urmaș, întru slujirea altarului, al preotului Neculai Munteanu, care a păstorit vreme de 50 de ani, între 1928-1978, parohia din Scorțeni – sat străbun ce datează documentar din anul 1443 -, actualul paroh – preotul Constantin Ceaușu, se află în miezul muncii celei mai adînc apăsătoare și presărate de nesfîrșite obstacole a reconsolidării bisericii și restaurării picturii interioare și exterioare.
Biserica din Scorțeni nu a fost niciodată surpată, pradă neglijenței și nevredniciei, toți preoții slujitori de pînă acum – cu un stagiu mai îndelungat, sau mai scurt – la parohie, îndeosebi preoții Neculai Munteanu și Constantin Breahnă purtînd de grijă acestui edificiu de spiritualitate creștin-ortodoxă. Acum, însă, e vremea unor lucrări ample.
Atunci cînd mîinile lui Nicolae Tonitza s-au încrucișat întru nemișcare, pe piept, nu s-a știut că vor fi atinse acum de mîngîierea unui preot care le recunoaște măiestria nelăsînd pieirii o operă atît de mult valoroasă. Nu tot astfel se poate vorbi despre alte biserici zugrăvite de Nicolae Tonitza, unele dintre ele fiind restaurate succesiv, la modul amatorist, altele fiind parțial acoperite cu tencuială și suprapuse cu o pictură imposibil de încadrat între delimitările stilului inconfundabil al pictorului. Tot astfel se întîmplă și cu bisericile pictate de alți pictori monumentali, cum ar fi: D. Irimescu, V. Caraman, Varahil Moraru, Roman, Sofian, Olga Greceanu, Stoica, Avachiam și mulți, mulți alții precum Bănică, Matei, Andronic, Achițenei, Chiuaru, Busuioc, Ardeleanu, Nenițescu, Gavrilean… Cam tuturor li se sluțește pictura. Din păcate, datorită neatenției și lipsei de exigență, alteori din zgîrcenie sau snobism! Din loc în loc, pe trunchiurile arborilor înfrunzesc tufe parazitare de vîsc!… (Aurel V. ZGHERAN)ncadrat între delimitările stilului inconfundabil al pictorului. Tot astfel se întîmplă și cu bisericile pictate de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!