Traian, comuna cu cele mai multe proiecte de finanțare europeană

„Remunerația” mică, după Buget, de care se plîng cel mai adesea administrațiile locale lasă cele mai multe dintre comunele județului Bacău într-o sărăcie lucie. Nu tu drumuri ca lumea, nu tu aducțiune de apă sau de gaze naturale, nu tu școli sau dispensare. Potențialul economic al localităților din mediul rural este, vorba lui Creangă, la piciorul broaștei, iar speranța contribuțiilor la bugetul local aproape că nu există. Colac peste pupăză, dezafectarea unor întreprinderi sau perimetre industriale lasă la vatră zeci și sute, dacă nu chiar mii de oameni, iar vistieriile unor comune văduvite de milioane sau chiar miliarde de lei. Cu palma întinsă la Stat nu mai merge de mult, pentru că nici Statul nu prea mai are de unde. Așa încît, finanarea unor proicte de dezvoltare locală are, acum, sorți de izbîndă numai din fonduri externe, între care cele europene rămîn pe primul loc. „Dacă toți primarii ar înțelege exemplul dat de un confrate al lor din județul Botoșani – îl auzeam zilele trecute pe directorul general al Agenției de Deazvoltare Nord-Est, Constantin Apostol -, multe s-ar rezolva”. Acel primar a accesat cele mai multe programe de finanțare și a pus la punct multe dintre problemele comunei. Are și Bacăul un exemplu asemănător, în comuna Traian, localitatea cu cele mai multe proiecte Sapard, dar nu numai.

Despre comuna pe care o păstorește, primarul Damian Comorașu vorbește cu oarecare strîngere de inimă. N-o arată pe față, dar se simte după cum pune problema. Anul trecut, comuna a pierdut o parte dintre satele ei, cu tot cu oameni, pămînturi și gospodării, odată cu înființarea comunei Prăjești. „Aveam o frumoasă moștenire – spune Damian Comorașu -, de la adminsitrațiile mai vechi, cîteva proiecte de finanțare puse în practică, prin care am pus la punct două rețele de alimentare cu apă și trei drumuri comunale. Cîțiva gospodari și investitori din comună au accesat și ei programe Sapard, iar alții au proiectele aproape gata. Stăteam bine, dar divizarea ne-a înjumătățit și puterea și elanul. Cel mai mult ne pare rău după zestrea economică. Dar democrația e democrație, iar noi nu ne-am putut opune. Au și cei din Păjești dreptul la opțiunile lor”.

Dulce așezare, dar traiul e greu

Cu așezarea ei geografică, pe Valea întinsă a Siretului și în coasta municipiului Bacău, comuna Traian poate fi invidiată de multe localități. Pămînt ca în palmă pe mari suprafețe, loc de culturi agricole, dar și de crescut animale, un pic de șes și un pic de deal, cîteva palme de pădure, apă cît trebuie și drum național. Și, mai ales, oameni harnici, muncitori, care au dat lecții, în ultimii ani, de cum se muncește și prin cele străinătăți. Ce zestre mai bună, naturală, vreți? Dar, la Traian viața nu stă tocmai pe roze. „Avem 2.500 de locuitori – spune primarul comunei. Agricultori, în cea mai mare parte. Sînt, acum, oameni descurajați de viață, de societate, de starea economică. Oamenii nu scot, nici aici, la noi, cît investesc. Prețurile produselor agricole sînt cum sînt, piața e departe de ceea ce ar trebui să fie, iar oamenii muncesc mai mult pentru subzistență”. Despre investitori și întreprinzători se poate vorbi și la Traian. Un străin, arab, crește păsări într-o avicolă, alte societăți au moară, fabrică de prelucrare a laptelui, vinalcool. Ocolul silvic înseamnă și el ceva. Cîteva societăți agricole frămîntă pămîntul an an de an. Mai sînt și altele, dar au rămas doar proiecte. O fabrică de cărămidă, de exemplu, nu are aviz de mediu, SMA-ul vechi e doar o amintire. „E mare nevoie de locuri de muncă la noi – spune Damian Comorașu. Tineretul a plecat prin Italia, prin alte părți. Ce să aștepți de la oamenii din sat? Chiar de la cei plecați, care vin cu ceva bani, dar îi investesc mai mult în case?”.

Apă de 1,57 de milioane de dolari

Viața în Traian pare, astfel, destul de mohorîtă. Dar dacă sapi mai adînc, parcă realitatea e alta. Apar alte inițiative, alte realizări, iar peste toate speranța de mai bine stă ca un liant. Cînd îi întrebi, pe cei din Traian, de ce se spune „comuna cu cele mai multe proiecte Sapard”, vezi în ochii celor avizați o lumină caldă. „Avem și proiecte realizate și în curs de realizare – spune Comorașu. Avem și idei de proiecte și chiar promisiuni de cooperare cu niște investitori interesați de potențialul agricol al comunei”. âmpreună cu primarul Damian Comorașu și cu inginerul Gheorghe Eșanu, de la Camera Agricolă, facem un scurt inventar. Aflu despre cele trei drumuri, din Zăpodia, Bogdănești și Prăjeși (așa era comuna atunci, cînd s-au făcut, mai mare!), în valoare totală de circa 30 de miliarde de lei vechi. Drumuri finalizate în 2004. Aflu despre lucrările de canalizare, în proiect, începute deja la Prăjejși și Traian. Tot prin fonduri de finanțare. La Traian s-au recepționat două puțuri de 140 de metri, rezervor de 200 de metri cubi, stație de tratare a apei. „Stația – spune primarul – e ceva deosebit. Inițial era doar o instalație simplă, dar s-a constatat că apa de la noi are mult amoniac. Probabil de la dejecțiile de animale, acumulate în timp. Am primit o stație mai complexă, cu care și tratăm apa. Ce curge la cișmele, e mai bun ca ceea ce este în fîntîni. De aceea, vrem să extindem lucrarea și să racordăm fiecare gospodărie”. Valoarea lucrării s-a ridicat la 650.000 de dolari, în Traian, și la 920.000 de dolari în Prăjești.

Agroturism, ferme zootehnice, biodiesel

Lista proiectelor continuă cu inițiativele unor gospodari. „Avem șase proiecte în total – spune Gheorghe Eșanu. Două sînt finalizate, unul e în derulare, pentru trei se depune documentația. Valoarea lor e de 170.000 de euro. Trei dintre solicitanți au achiziționat deja utilaje pentru dezvoltarea fermelor zootehnice”. Cei din Traian nu uită că anul trecut s-au finalizat proiectul derulat de societate Afor Bacău, cu Banca Monială, în valoare de circa 200.000 de dolari, prin care au fost înființate două asociații de producători. „Undeva, într-un colț de rai – spun interlocutorii mei – cineva are un proiect de agroturism. Pe 2,5 hectare de teren, într-o zonă cu populație îmbătrînită, cu livadă îmbătrînită și vie abandonată. Cu izvoare dulci, dar colmatate. Cu finanțate Sapard, acolo se vrea o oază de liniște, de vacanță. Ar fi minunat”. Pe lista noastră de proiecte apar și numele celor care au în ei spirit de inițiativă. Le-am cerut interlocutorilor numai numele și vîrsta. Nimeni nu trece de 43 de ani, iar cel mai tînăr are 22. Sînt Elena Dăduț, Bernard Burcă, Iulian Tamaș, Mariana Dăduț, Alexandru Năstase și Lucica Imbrea. Oameni care să facă ceva. Alți opt consăteni ai lor vor ferme zootehnice – trei cu oi și capre, doi cu porci, unul cu vaci. „în plus – spune Damian Comorașu -, am stat de vorbă cu reprezentantul unei firme care vine și pe la noi cu diverse treburi. E din Galați și spune că ar fi interesat să construiască, într-o hală de la SMA, o fabrică de biodiesel. Din plante oleaginoase. Problema investiției în fabrică ar fi rezolvată, tot ce are nevoie investitorul sînt terenurile cultivate cu plante tehnice de acest fel”. Idei, deci, ar mai fi. „Pentru a nu uita de ceea ce am făcut și pînă acum – a completat Gheorghe Eșanu -, culturi de sfeclă de zahăr. Am avut, anul trecut, un contract extrem de avantajos cu Agrana Roman. Pe care vrem să-l reînnoim și în acest an, tot pe o suprafață mare, dacă proprietarii vor fi de acord”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!