Lucrare în stil românesc

Clădirea instituțiilor muncii, un sac de bani irosiți aiurea
• impunătoarea clădire în care funcționează instituțiile muncii are o mulțime de probleme n în clădire, nu este căldură peste tot n deși construcția a durat 11 ani, reprezentanții instituțiilor adunate aici spun că stau înghesuiți, la fel ca și acolo de unde-au plecat n parcarea din fața instituției este totasl insuficientă, iar cei care vin la instituțiile din acest sediu se plîng de lipsa unui mijloc de transport în comun n proiectul a înghițit pînă acum vreo zece milioane RON

Sediul cu aspect occidental în care s-au mutat săptămîna trecută Direcția Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (DMSSF), Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), Casa Județeană de Pensii (CJP) și Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) s-a dovedit a fi încă din primele zile de funcționare o lucrare în cel mai pur stil românesc, bună, dar cu lipsuri, cum spune vorba din popor. Nimic neobișnuit pînă aici. Problema este însă că banii necesari ridicării și dotării imobilului din beton, metal și sticlă provin de la Ministerul Muncii, așadar din buzunarul contribuabilului.

Partea bună

Nimeni nu poate nega fastul, utilitatea și anumite condiții pe care le asigură noul sediu al instituțiilor muncii, salariaților și beneficiarilor. „Clădirea e foarte frumoasă și se stă mai puțin la coadă”, apreciau ieri două pensionare venite de la țară cu treburi. „Serviciile par a fi mai bune aici și se asigură și o informare adecvată”, a spus un alt beneficiar, Vasile Ciubotaru. Pe de o altă parte, cele patru instituții comunică de acum între ele cu ajutorul interioarelor unei singure centrale telefonice, economisind astfel bani consumați altădată prin convorbiri tarifate. Persoanele cu handicap vor avea și ele acces ușor la ghișee, grație rampei de la intrare, construită după normele europene în materie, și liftului.

Aici sînt banii dumneavoastră

Dincolo de aspectele pozitive, proiectul care împlinește, în martie, 11 ani de la demarare nu este lipsit de probleme. „Ideea a luat o formă concretă încă din 1995, deși pînă prin 2001 Bucureștiul nu a găsit de cuviință să aloce fonduri pentru ridicarea clădirii. în anul următor, cînd s-a început construcția propriu-zisă, costul său total era evaluat la circa 76 de miliarde lei vechi. Aici trebuiau găzduite instituțiile reunite atunci în Direcția de Muncă. în 2004, lucrările au fost sistate din cauza unei noi crize de fonduri, ele fiind reluate și finalizate anul trecut, printr-o finanțare de la centru de încă 22 de miliarde lei vechi”, a povestit Ciprian Macovei, director adjunct la DMSSF. Deși s-au cheltuit atîția bani cu ridicarea sa, noul sediu nu-i mulțumește cu totul pe beneficiari și cu atît mai puțin pe salariații celor patru instituții stabilite aici. „La intrare trebuiau prevăzute instalații de încălzire care să-i ferească pe angajați și pe clienți de ger, ceea ce nu s-a făcut. Iar cele cîteva zeci de persoane pe care le-am încadrat pe perioadă determinată pentru înregistrarea datelor din cărțile de muncă va trebui să le plasăm în sala de consiliu comună de la ultimul nivel, deoarece nu mai avem loc și pentru ele în spațiul de două etaje care ni s-au alocat”, a comentat directorul CJP Liviu Crețu.
Nici reprezentanții ITM nu s-au arătat tocmai mulțumiți la capitolul spațiu, mai ales din cauza arhivei imense de care au nevoie zilnic. „Camera de Muncă este cam îngrămădită”, a declarat inspectorul-șef Haralambie Irimescu. Problema a fost explicată de colegul său, inspectorul-șef adjunct Ion Barbu. „în 2001, unitatea noastră avea la dispoziție mai mult de un etaj și jumătate. Cei de la Șomaj însă au cerut și ei spațiu în imobil, așa că ne-am mulțumit cu un etaj. Era ok la acea vreme, pentru că se auzea că nu se va mai face evidența muncii. Din păcate, aceasta s-a făcut în continuare și ne-am trezit că spațiul devenise mult prea mic”, a spus oficialul. Dacă DMSSF sau AJOFM și-au lăsat arhivele pasive în vechile sedii, ITM a fost nevoit să părăsească cu totul sediul în care stătea cu chirie și să caute alt loc pentru arhivă, care în cazul său este în proporție de 80 la sută activă. în vreme ce aspecte precum încălzirea sau spațiul sînt cît de cît rezolvabile, sediul în valoare de 10 milioane RON mai pune două probleme, confirmate prompt de populație: parcările puține și inexistența unei linii de transport în comun care să treacă pe acolo și care ar fi extrem de utilă beneficiarilor de vîrsta a treia. „Nu sînt din oraș și a trebuit să vin pe jos prin ger tocmai de la autogară”, s-a plîns Tereza Pascaru, în vîrstă de 75 de ani. „Foarte neplăcut e că nu există loc de parcat și se aglomerează tare zona”, a remarcat băcăuanul Mitică Asaftei, venit cu treburi la ITM. Deși lipsa liniei de autobuz în zonă a fost semnalată mai demult, inclusiv în mass media, autoritățile par să fi rămas surde la problema pensionarilor. Cît despre lipsa locurilor de parcare, care conduce la o aglomerație infernală uneori pe strada prea puțin încăpătoare în raport cu necesitățile, directorul DMSSF și responsabilul cu noul sediu, Gheorghe Apostu, spune că a atras deja atenția Primăriei în acest sens. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!