Urmele lui Cuza la Bacău, deloc interesante pentru autorități

în municipiul Bacău s-au distrus, și înainte și după 1990, numeroase clădiri vechi, pentru a face loc altora noi. Din fericire, n-au fost suficienți demolatori pentru a stinge și ultimele pîlpîiri arhitecturale și istorice ale veacului XIX din venerabilul tîrg situat pe malul Bistriței. Așa se face că între două blocuri, pe o străduță îngustă din zona centrală a orașului, cu nume de rezonanță, dai cu ochii cu o casă avînd un aspect boieresc, vizibil stînjenită în spatele betoanelor care o înconjoară. Patru stîlpi grecești solizi, un frontispiciu măcinat de scurgerea timpului, a cărui culoare gălbuie lăsa să se înțeleacă că este un imobil vechi, erau semne clare că acea construcție este „părintele” zonei. Geamurile deteriorate, acoperișul de tablă ruginită și tăcerea din jur creează impresia unuispațiu lipsit de viață. Dacă treci prin zonă, e greu să-ți imaginezi acel tîrgușor al jumătății de veac XIX, ce număra 7.000 de suflete, adunat cu mic și mare în jurul acestui fost conac pentru a-l vedea pe Cuza Vodă, care a poposit la Bacău, în drumul său spre București, în casa unui verișor bun de-al său, care se declara fără sfială „sentinelă devotată” a sa. Așa se face că „la conac s-au prezentat toți fruntașii cu deputații Bacăului din divanul Ad-hoc și toate autoritățile. Mulțimea a manifestat ceasuri afară, ieșind de mai multe ori Vodă ca să le mulțumească”, după cum a scris cronicarul Costache Radu în monografia sa dedicată Bacăului. Acest punct de referință în istoria modernă a Moldovei își are temelia în primul deceniu al veacului XIX. „Clădirea a fost construită în jurul anului 1800 și a aparținut unui boier pe nume Lupașcu, iar acolo s-a adăpostit Cuza, în drumul său spre București”, ne-a declarat profesorul Eugen Șendrea, expert în patrimoniu.
Ce-a fost și ce n-a fost în 1859, nu prea se mai știe, pentru că amintirea lui Cuza la Bacău s-a stins din memoria oamenilor, rămînd consemnată doar în cîteva monografii apărute înainte de 1944. însă această casă reprezintă un semn al trecutului frumos al tîrgului Bacău, de care ar trebui să se țină cont. „Ar fi fost bine ca acolo să se organizeze un punct muzeistic, un Muzeul al Unirii. Interiorul are un circuit de asemenea natură. Cred că s-ar găsi suficiente piese de epocă pentru a face un astfel de muzeu. A fost chiar și un proiect pe această temă, înainte de 1990, cînd era discuție între această casă și conacul din Căiuți. Dar, ulterior s-a renunțat la ambele variante”, a mai spus Eugen Șendrea. (Constantin GHERASIM)Interiorul are un circuit de asemenea natură.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!