Țăranii din Gioseni nici nu visează la fondurile europene

Chiar dacă la nivelul municipiului Bacău se poate discuta despre existența a peste o sută de specialiști și experți în probleme ce țin de integrarea europeană, proiectele SAPARD sînt departe de a fi accesibile celor mai mulți dintre țărani. Și asta, deoarece în mediul rural mentalitățile sînt foarte greu de schimbat și informațiile despre programele Uniunii Europene nu-i mai interesează pe sătenii bătrîni și bolnavi, trecuți de o vîrstă care să le permită să se antreneze în astfel de activități. Din păcate, însă, proiectele europene care vizează agricultura băcăuană nu sînt atractive nici pentru tinerii satului, obligați de mulți ani să muncească, ce-i drept, pe bani frumoși, în Italia, Spania, Portugalia, Franța sau Germania. La acest tablou social, cunoscut foarte bine de autoritățile ce flutură steagul albastru cu steluțe galbene, se adaugă sărăcia din gospodăriile țărănești și condițiile de creditare și împrumut, venite din partea băncilor comerciale.
Autoritățile locale din comuna Gioseni vorbesc despre existența a peste 3700 de familii, care din generație în generație au subzistat pe seama agriculturii de tip arhaic. „Cred că în aceste gospodării nu sînt mai mult de trei tractoare second-hand, cu care proprietarii mai cîștigă un ban în campaniile agricole, arînd sau discuind pe la vecini și cunoscuți. Dar nu aici este problema. Cei în vîrstă au pensii din zootehnie, care rar depășesc un milion de lei, iar cei care au muncit la cîmp, la CAP, au în medie 700 – 800.000 de lei lunar. Foarte mulți săteni nu au după ce bea apă, de săraci ce sînt. Alții ară cu vaca și cu plugurile vechi de peste 50 de ani, iar acest mod de a face agricultură este același, indiferent de comunele județului”, au spus reprezentanții Camerei Agricole din Gioseni.
Aceiași specialiști au atras atenția și asupra posibilităților de accesare de către țărani a fondurilor europene. „Uniunea Europeană dă subvenții pentru diferite proiecte agricole, dar banii ajung la cei care au posesia a cel puțin un hectar de teren. Ce fac ceilalți agricultori care nu au această suprafață, sau care au terenul parcelat, fărîmițat pe tot cuprinsul comunei?”, s-au întrebat inginerii agricoli (Florin NISTORESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!